Titluri

  • Isabel si apele diavolului

    comanda acum

    16 Aprilie 2014

    Isabel si apele diavolului

    Mircea Eliade

    Romanul ilustreaza continua tensiune a spiritului lui Eliade intre magic si mistic, intre vointa si har, intre autorealizarea eului si pierderea de sine in Dumnezeu, vizibila si in foiletoanele pe care le trimitea Cuvantului, in ciuda faptului ca Itinerariul spiritual (1927) parea sa fi inchis ciclul evolutiei sale de la teosofie la ortodoxie. Nehotararea de a se desprinde pe de-a-ntregul din orizontul indumnezeirii magice, al crearii sufletului nemuritor prin vointa si efort propriu, a primit hrana noua odata ajuns in India. Metafizica realista de care vorbeste in roman se dovedeste a fi aproape un sinonim pentru tantra. Ea este pusa in termenii manifestarii realului prin joc si a creatiei prin logos, asa cum sunt intelese de filosofia indiana (mai precis, asa cum o intelegea Eliade atunci).

     

    LIVIU BORDAS

    citeste mai mult »

  • Istoria se repeta

    comanda acum

    09 Aprilie 2014

    Istoria se repeta

    I.L. Caragiale

    “Momentele si schitele aduc o umanitate grotesca, in care oamenii nu traiesc, ci mimeaza ca o fac, pana la dezagregarea omenescului: lumea lor e un moft al unor inadaptabili, cautand in palavrageala de la berarie un mod de a trece timpul, in insecuritate si ambianta nevrotica.”

    IOAN HOLBAN

    citeste mai mult »

  • Ion

    comanda acum

    02 Aprilie 2014

    Ion

    Liviu Rebreanu

    “Ion este, probabil, intr-un fel de clasament all time, cel mai citit roman romanesc. Asa cum in poezie suprematia pare sa-i revina Luceafarului eminescian. Paradoxul este ca din aceasta faima (alimentata inclusiv de manualele scolare) prozatorul nu pare sa fi tras prea mare profit de imagine. Cunoscut ca autor al primului roman romanesc modern, Rebreanu n-a fost fetisizat de publicul larg. El e inca perceput ca vocea discreta, aproape inaudibila, din spatele unei capodopere. Portretul interior al omului e adeseori uitat, acestuia preferandu-i-se portretele personajelor sale. Stim indeobste mai putine despre omul Rebreanu decat despre George Bulbuc sau Macedon Cercetasu. Iar asta in conditiile in care opera lui memorialistica e impresionanta. (Iar aventura editarii jurnalului sau constituie ea insasi un roman). Ar fi timpul, acum, la aproape un secol de la aparitia lui Ion (se va implini peste sase ani) sa facem putina dreptate si sa ne intrebam cu ce eforturi de constiinta a fost posibila scrierea unei asemenea carti inaugurale. Surprizele vor fi majore.”
    COSMIN CIOTLOS

    citeste mai mult »

  • Cel mai iubit dintre pamanteni

    comanda acum

    26 Martie 2014

    Cel mai iubit dintre pamanteni

    Marin Preda

    “Multi dintre semenii mei au gandit poate la fel, au jubilat ca si mine, au suferit si au fost fericiti în acelasi fel. Mitul acesta al fericirii prin iubire, al acestei iubiri descrise aici si nu al iubirii aproapelui, n-a încetat si nu va înceta sa existe pe pamantul nostru, sa moara adica si sa renasca perpetuu. Si atata timp cat aceste trepte urcate si coborate de mine vor mai fi urcate si coborate de nenumarati altii, aceasta carte va marturisi oricand: ... daca dragoste nu e, nimic nu e!...”

    Marin Preda

     

    citeste mai mult »

  • Cel mai iubit dintre pamanteni

    comanda acum

    19 Martie 2014

    Cel mai iubit dintre pamanteni

    Marin Preda

    „Am scris romanul destul de repede- in trei ani-, inspaimantat si constient in acelsi timp ca face parte dintre cartile care, daca nu sunt scrise într-un anumit moment, nu se mai pot scrie niciodata. Am simtit ca daca nu o scriu cu toata sinceritatea si cu toata experienta acum, mai tarziu va aparea mai putin închegata– daca va mai aparea. Legata de aceasta intrebare se mai pune si o alta: daca eram constient ca aceasta carte va fi interesanta? Da, am avut sentimentul ca nu exista înca asa ceva în literatura noastra si, de asemenea, ca in ea pot pune tot ceea ce stiu. Exista în viata oricarui scriitor un moment de criza în care simte ca trebuie sa spun? tot.”

    MARIN PREDA

    citeste mai mult »

  • Cel mai iubit dintre pamanteni

    comanda acum

    12 Martie 2014

    Cel mai iubit dintre pamanteni

    Marin Preda

    “Preda are meritul de a ne taia orice speranta desarta si de a ne indemna sa ne adancim in acel unic teritoriu salvator, in care oficialitatea nu putea patrunde: universul interior al fiecaruia dintre noi, Si, pan? la urma, misterul etern care este viata insasi, Prezervandu-se astfel constiinta si, implicit, capacitatea de a ne redresa, la momentul potrivit. Murind social, spre a invia moral.”
    RAZVAN VOICU

    citeste mai mult »

  • Mite. Balauca

    comanda acum

    05 Martie 2014

    Mite. Balauca

    Eugen Lovinescu

    Modelul erotic spiritualizat propus, asadar, de Lovinescu –un Eminescu care n-a iubit femei cu biografie reala, ci un tipar feminin abstract, idealizat, iubind mai degraba iubirea, langoarea erotica, jarul sentimentului nesatisfacut, ca prevalen?? a spiritualului asupra materialului – e consonant cu modelul schopenhauerian al geniului. Cand Veronica, prin moartea batranului ei sot, Stefan Micle, devine libera, Eminescu nu “actioneaza”, ci simte doar o “exaltare” poetica.

    Nici cand dragostea pentru Mite pare a-i fi primejduita de amestecul altora poetul nu se impotriveste: “Murise dragostea pentru Mite? N-o iubise niciodata poate. Murise dragostea de dragoste pentru ea. Dragostea de dragoste va mai renaste in el, caci fara dansa nu putea trai… “.

    TEODORA DUMITRU

    citeste mai mult »

  • Jurnal intim

    comanda acum

    26 Februarie 2014

    Jurnal intim

    Marin Preda

    “Spuneam de la început c? prima oar? în via?? sunt erou f?r? posibilitate de retragere. Cred c? nu m? în?el ?i am ?i dovada? scriu în acest jurnal cu pasiune ?i nu m? simt câtu?i de pu?in bolnav când o fac. Asta înseamn? c? sunt singurul erou despre care pot trata ?i fabula în prezent sunt eu. O fi oare interesant acest erou? Iat? o întrebare strict literar?.”
    MARIN PREDA

    citeste mai mult »

  • Jurnal intim

    comanda acum

    19 Februarie 2014

    Jurnal intim

    Marin Preda

    Acolo unde este vorba de via?a intim?, Preda este foarte pudic. Nu repudiaz? femeile pe care le-a p?r?sit sau de care este p?r?sit. Se arat?, în momentele de criz?, foarte serios ?i caut? cu obstina?ie ?i luciditate (chiar ?i atunci când este bolnav de nevroz?) r?d?cinile r?ului. Trece, uneori, printr-un “r?u de oameni”, dar se vindec? relativ repede printr-un efort de întelegere. Marin Preda este un intelectual autentic.

    Cine continu? s? cread? în „t?r?nismul” lui primitiv ?i m?asc?ros crede într-o bârf? proast? ?i într-o fantezie profund mistific atoare. Însemn?rile din jurnalul s?u arat? ce moralist inteligent ?i profund este fiul lui Tudor C?l?ra?u. Un mare moralist!

    EUGEN SIMION

    citeste mai mult »

  • Gentiane

    comanda acum

    12 Februarie 2014

    Gentiane

    Cella Serghi

    “Cum se percepe o femeie pe sine îns??i sau cum – prin ce lentile distorsionante, cu ce preconcep?ii induse de o educa?ie cvasipatriarhal? – îi vede ea pe ceilal?i? Care sunt grani?ele libert??ii ei de op?iune ?i ce obstacole întâlne?te voin?a ei de a juca alte roluri decât acelea ce-i sunt tradi?ioanal atribuite? ?...? Sunt întreb?ri identificabile în ?es?tura narativ? a c?r?ilor Cellei Serghi. Eroinele acestei autoare se revolt? împotriva unei ordini sociale rigide, vor sa-?i afirme identitatea – feminin? ?i nu doar –, impulsionate nu atât de mult invocata fantasm? a “c?ut?rii fericirii” (tema asociat? de critic?, în virtutea unei iner?ii de judecat?, a?a-numitei “literaturi feminine”), cât de o fireasc?, omeneasc? nevoie de integrare ?i de recunoa?tere.”

    citeste mai mult »

  • Poezii

    comanda acum

    05 Februarie 2014

    Poezii

    Mihai Eminescu

    “Am citit de multe ori în pres?, în ultimele decenii, ?i am fost eu însumi întrebat în mai multe rânduri, dac? Eminescu este dep??it sau nu ca poet. Nu-i o întrebare comod?, dar, în fond, chestiunea se poate discuta. Orice oper? întâmpin? legea muta?iei estetice ?i orice scriitor se confrunt? cu sensibilitatea genera?iilor ce-i urmeaz?. Eminescu rezist? de aproape 150 de ani acestei confrunt?ri. Românii s-au reg?sit, în partea lor cea mai frumoas?, în poezia lui ?i tot ei au creat o legend? în jurul iubirilor ?i suferin?elor sale. Mitul Eminescu e sus?inut, desigur, de poezia lui.”
    EUGEN SIMION

    citeste mai mult »

  • Andrea Delfin

    comanda acum

    06 Martie 2013

    Andrea Delfin

    Paul Heyse

    Pe buna dreptate s-a afirmat ca Heyse este creatorul nuvelei psihologice moderne. Rareori este tendentios in nuvelele sale, si probabil acesta este motivul pentru care preferam obiectivitatea goetheana a nuvelelor in detrimentul naratiunilor sale mai ample care dezbat dileme morale.

    C.D. af Wirsen, secretar permanent al Academiei Suedeze

    Cele patru nuvele gloseaza in jurul temelor onoarei (de familie) pierdute si a iubirii nefericite, care alterneaza iubirea-pasiune cu iubirea-agapé. Personajele, intotdeauna virtuoase si conduse de un nescris cod etic, uneori superstitioase, altruiste, gata de sacrificiu – propria suferinta rascumpara sau razbuna suferinta celorlalti –, sunt, de cele mai multe ori, victimele inocente ale unei pasiuni (fara erotism) mistuitoare sau ale unei datorii mai presus de simtire.

    Marius Chivu

    citeste mai mult »

  • Familia lui Pascual Duarte

    comanda acum

    13 Februarie 2013

    Familia lui Pascual Duarte

    Camilo José Cela

    Scriu din singuratate si vorbesc tot din singuratate. Si in singuratatea mea ma insoteste intotdeauna ipoteza lui Picasso, de asemenea vechiul meu prieten si maestru, ca fara o mare singuratate nu se poate face o opera trainica. Dar pentru ca merg prin viata deghizat in beligerant pot vorbi despre singuratate fara sfiala si chiar cu oarecare multumitoare si dureroasa iluzie.

    Camilo José Cela, la decernarea Premiului Nobel, 1989


    Paladin si cavaler ratacitor al limbii, despre care spunea ca “este o universitate pe care nu o absolvim niciodata, in care niciodata nu invatam destul si pe care niciodata nu o dominam, pentru ca nu are astâmpar”, Cela a folosit pana drept lance impotriva barbarismelor, a neologismelor si a prostului-gust, intrând pe usa principala a tuturor bibliotecilor si limbilor din lume – Familia lui Pascual Duarte a fost tradusa in peste 60 de limbi, inclusiv in latina si esperanto, totalizând mai mult de 210 editii, fiind cartea cea mai citita din literatura spaniola, dupa Don Quijote.

    Ana Vadeanu

    citeste mai mult »

  • Martin cel avid

    comanda acum

    06 Februarie 2013

    Martin cel avid

    William Golding

    Avem nevoie de mai multa omenie, mai multa grija, mai multa iubire.Sunt unii care asteapta de la un sistem politic sa faca acest lucru;iar altii care asteapta ca dragostea sa produca sistemul.Convingerea mea este ca adevarul viitorului se afla undeva intre cele doua alternative si ca ne vom comporta omeneste si un pic indulgent, poticnindu-ne pe drum, din intamplare galanti, in mod stupid si ticalos intelepti, pana cand violul asupra planetei noastre va fi vazut in sminteala-i absurda.

    William Golding, la decernarea Premiului Nobel, 1983

    Nu intamplator, romanul a fost interpretat drept unul „existentialist“. Experienta limita a lui Martin pune in discutie statutul de prizonier al individului in general. Conditia umana reprezinta, prin natura ei, starea de captivitate, eliberarea din constrangerile sale presupunand o terifianta incordare agonica.

    Codrin Liviu Cutitaru

    citeste mai mult »

  • Per cel norocos

    comanda acum

    30 Ianuarie 2013

    Per cel norocos

    Henrik Pontoppidan

    Per ramane pana la sfarsit un erou romantic, ale carui aventuri si metamorfozari multiple sunt descrise cu obiectivitatea romanului realist, de unde si puternica impresie pe care o lasa lectura acestui roman-fluviu. «In Danemarca», spune un personaj care il citeaza pe Brandes, «oamenii se nasc, traiesc, imbatranesc si mor ca niste visatori».

    Ioana Dragan

    Per cel norocos nu reprezinta numai piscul cel mai inalt atins de Henrik Pontoppidan in bogata sa activitate beletristica, ci si una dintre cele mai de seama realizari epice din cate numara literatura daneza moderna. Aparut intr-un moment in care proza, chiar daca beneficia de o oarecare influenta a lui Maupassant, Turgheniev si Zola, se orienta cu precadere spre impresionism, ca in cazul lui Herman Bang, sau spre clasicism, ca in acela al lui Karl Gjellerup, romanul lui H. Pontoppidan se inscrie ca o prima biruinta de amploare a realismului critic.

    Aurel Martin

    citeste mai mult »

  • Per cel norocos

    comanda acum

    23 Ianuarie 2013

    Per cel norocos

    Henrik Pontoppidan

    “Henrik Pontoppidan ramane si astazi unul dintre cei mai cititi, mai comentati si mai revizuiti autori danezi, cu siguranta cel mai celebru reprezentant al miscarii naturaliste, moderniste cunoscute sub numele Det Moderne Gennembrud, in a carui opera solida se regasesc toate temele mari ale romanului realist de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, un scriitor pe care, inspirat, Thomas Mann il caracteriza drept un «poet epic innascut». “ 

    Ioana Dragan

    Per cel norocos e, in fond, romanul unei experiente. Mai precis, al unei multiple experiente de natura sociala, sentimentala si ideologica. Determinata firesc de un complex de cauze obiective si subiective, care se interconditioneaza neincetat, ea particularizeaza existenta unui erou sfartecat de contradictii si victima nu numai a unui temperament complicat, ci si a unor imprejurari menite a-i favoriza degringolada. In esenta, aceasta experienta concretizeaza mult dezbatuta problema a raportului dintre individ si societate, dintre ideal si realitate, dintre omul inzestrat cu insusiri exceptionale si un mediu ambiant insuficient de comprehensiv.

    Aurel Martin

    citeste mai mult »

  • Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea

    comanda acum

    16 Ianuarie 2013

    Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea

    John Steinbeck

    Vechea misiune a scriitorului nu s-a schimbat. El are datoria de a expune numeroasele si dureroasele noastre vinovatii si esecuri, de a scoate la lumina visele noastre, intunecate si periculoase, in scopul progresului. Un scriitor care nu crede cu pasiune in perfectibilitatea fiintei umane nu are nici devotament, nici un loc aparte pentru el in literatura.

    John Steinbeck, la decernarea Premiului Nobel, 1962


    In Scurta domnie... nu e loc pentru patetism, personaje sumbre, marginali persecutati si destine facute franjuri. Steinbeck insusi isi numeste miniromanul “o scorneala”, parca pentru a da de stire ca o lume unde fiecare se ia foarte in serios are mai multe probleme decât crede. Iar scorneala are o arhitectura simpla si duce spre un gând a carui valabilitate poate fi testata pretutindeni si oricând: sotronul politic este unul dintre cele mai vii spectacole ale ridicolului. 


    Radu Paraschivescu

    citeste mai mult »

  • Pelerinul Kamanita

    comanda acum

    09 Ianuarie 2013

    Pelerinul Kamanita

    Karl Gjellerup

    Kamanita este omul in cautarea implinirilor lumesti, care, dupa ce a fost martorul fragilitatii tuturor lucrurilor, isi doreste, in schimb, eternele comori. Il urmarim nu doar in timpul vietii sale lumesti, ci si in timpul diferitelor transformari prin care trece in «paradisul de la soare-apune», unde somptuozitatea tropicala a Indiei este redescoperita. Cei care s-au autodistrus se trezesc aici si isi parasesc mugurii de lotus pentru a participa la dansul celor binecuvantati si pentru a trece prin noi incarnari, dupa care sufletele lor incep o noua existenta in imperiul lui Buddha al celor o suta de mii de cicluri.


    Sven Soderman, critic literar, in Discursul de acordare a premiului, 1917

    Toata aceasta poveste de iubire indiana ne trimite indubitabil si la analogia deloc hazardata cu romanul Maitreyi de Mircea Eliade, dar si la romanul  Siddharta, semnat de un alt laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, Hermann Hesse, care, nu intamplator, a laudat romanul Pelerinul Kamanita, un cert model de inspiratie pentru scriitorul german.

    Ioana Dragan

    citeste mai mult »

  • Casa Buddenbrook

    comanda acum

    19 Decembrie 2012

    Casa Buddenbrook

    Thomas Mann

    Toate creatiile spirituale si artistice din Germania ultimului deceniu si jumatate nu au fost implinite la adapostul unor conditii faste, in cadrul unor relatii sufletesti si materiale protectoare; nici o opera nu s-a putut desavarsi in siguranta si in tihna, din contra, conditiile de dezvoltare artistica si spirituala au fost acelea ale unei problematici generale foarte dure, au fost conditii de necesitate, tulburatoare si dureroase, conditii de suferinta si haos aproape estic, aproape rus, conditii in care, insa, spiritul german nu a incetat sa-si asume principiul vestic, european, al cultului formei. Caci, nu-i asa, acesta este un principiu de onoare al Europei!

    Thomas Mann, la decernarea Premiului Nobel, 1929

    Imaginea sablon a acestei societati care isi traieste apogeul, dar si declinul in romanul lui Thomas Mann se destrama prin minutia cu care autorul rascoleste fiecare ungher, fiecare sertar, nu dintr-o curiozitate maladiva, ci pentru a conferi si mai mare amplitudine reliefului interior al unei lumi inchise. Printr-o subtila dialectica, romanul ofera tocmai tensiunea dintre partea luminoasa a tabloului de gen si partea lui de umbra, acele imponderabile si infinitezimale din spatele unei gesticulatii emblematice.

    Angelo Mitchievici

    citeste mai mult »

  • Casa Buddenbrook

    comanda acum

    12 Decembrie 2012

    Casa Buddenbrook

    Thomas Mann

    Nu mi-am imaginat amplul rasunet al premiului pe care va pregatiti sa mi-l inmanati. Eu sunt o natura epica, nu una dramatica. Toarcerea linistita a firului narativ, echilibrul in viata si in arta este ceea ce corespunde, in esenta, dorintelor si inclinatiilor mele.

    Thomas Mann, la decernarea Premiului Nobel, 1929

    Romanul lui Thomas Mann inainteaza lent, dar niciodata plictisitor, salturile in timp sunt mici, dar ele nu indica numaidecat schimbarile de amplitudine pentru ca alchimia schimbarilor este si ea una de gestatie lenta. Este ca si cum viata s-ar derula inaintea ochilor tai intr-un ritm care-i este propriu si care devine unul al lecturii, ca si cum ai deveni un invizibil membru al prestigioasei Case Buddenbrook traindu-i bucuriile si amaraciunile. Ca in orice roman bun, timpul romanului devine al tau, si privirea se lasa purtata de o istorie captivanta in ceea ce ea are deopotriva vizibil si ascuns.

    Angelo Mitchievici

    citeste mai mult »

  • Mostenirea familiei Kurt

    comanda acum

    05 Decembrie 2012

    Mostenirea familiei Kurt

    Bjørnstjerne Bjørnson

    Nu sunt dintre cei care cred ca artistul, scriitorul sunt scutiti de responsabilitati. Dimpotriva, responsabilitatea lor este mai mare decat a celorlalti oameni, pentru ca ei se afla in capul coloanei si trebuie sa arate drumul de urmat.  Sunt adanc recunoscator Academiei Suedeze pentru ca  mi-a recunoscut eforturile in aceasta directie si vreau sa ridic acum paharul pentru succesul activitatii sale in promovarea a ceea ce este reprezentativ si nobil in literatura.

    Bjørnstjerne Bjørnson,  Discursul de la Stockholm, 1903

    Autor al primelor drame istorice moderne in Norvegia, al unor saga care i-au influentat, printre altii, pe Selma Lagerlöf sau Knut Hamsun, Bjørnson ramane, alaturi de Henrik Ibsen, Alexander Kielland si Jonas Lie, unul dintre cei patru autori majori ai Norvegiei de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
     
    Andreea Rasuceanu

    Cand se rosteste numele lui Bjørnson, parca s-ar desfasura stindardul Norvegiei. Cu calitatile si lipsurile lui, cu geniul si cu slabiciunile sale, el e tot atat de complet norvegian pe cat de complet francez este Voltaire.

    Georg Brandes

    citeste mai mult »

  • Limba salvata

    comanda acum

    28 Noiembrie 2012

    Limba salvata

    Elias Canetti

    Unui oras cunoscut ii datoram mult, si poate cu atat mai mult unuia pe care doar ne dorim sa-l cunoastem, dupa care zadarnic am tanjit vreme indelungata. Dar exista, cred, in viata unui om, si zeitati urbane iesite din comun, plasmuiri sub semnul amenintarii, al nemarginirii si al capacitatii de transfigurare. In cazul meu, acestea au fost trei – Viena, Londra si Zurich. Faptul ca e vorba de acestea trei poate fi pus pe seama unei simple intamplari, insa aceasta intamplare inca poarta numele de Europa.

    Elias Canetti, la decernarea Premiului Nobel, 1981

    De la povestile cu vampiri ascultate in copilaria petrecuta in Bulgaria, unde avusese o doica romanca, trecand prin Anglia si Viena (o tara in sine), pana la paradisul, pe care il va pierde, din Elvetia, istoria tineretii lui Elias Canetti – in acelasi timp roman si carte de memorii – este istoria unui baiat, evreu sefard, care deprinde o limba dupa alta intr-o Europa care intra in razboi, reusind in acelasi timp sa nu-si piarda limba. Un autor urias, un personaj care nu va fi uitat.

    Mihai Iovanel

    citeste mai mult »

  • Gora

    comanda acum

    21 Noiembrie 2012

    Gora

    Rabindranath Tagore

    Daca a cautat divinitatea in mijlocul naturii, a gasit acolo o personalitate vie, cu darurile atotputerniciei, un Dumnezeu al naturii atotcuprinzator, a carui putere spirituala isi face simtita prezenta in tot ce traieste, in lucrurile mici, ca si in cele mari, dar mai ales in sufletul omului, care este predestinat eternitatii.

    Harald Hjärne, presedintele Comitetului Nobel al Academiei Suedeze, la decernarea Premiului Nobel, 1913

    Chiar daca as  mai calificat sa o fac, nu as incerca sa expun, fie si sumar, filosofia lui Tagore – cu atat mai putin, cu cat insusi Tagore afirma ca nu aduce nici o schimbare, nici un element nou filosofiei din Upanisade... Iata de ce, nu admir aici aceasta filosofie, ci emotia care o insufleteste si arta aleasa cu care Tagore o exprima.

    André Gide

    In ciuda frumusetii umaniste a solutiei lui Tagore, Gora ramane un caz singular. Felul in care se rezolva pentru el problema identitara, conflictul dintre individ si comunitate, dintre religie si casta, pe de o parte, si adevar si dreptate, pe de alta, nu poate deveni o solutie pentru intreaga Indie. 

    Liviu Bordas

    citeste mai mult »

  • Gora

    comanda acum

    14 Noiembrie 2012

    Gora

    Rabindranath Tagore

    Prin darul dreptatii alaturat celui al profetiei, Tagore a infatisat scene care imbina, in viziunea lui creatoare, epoca de azi cu inceputurile timpului…

    Presedintele Comitetului Nobel al Academiei Suedeze, la decernarea Premiului Nobel, 1913

    Cand te apropii de Tagore pentru prima oara, te simti fara sa vrei ca intr-un templu si vorbesti in soapta. Apoi, daca ti-e dat sa observi mai indeaproape acest profil fin si mandru, deslusesti sub linistea si armonia liniilor sale tristetile stapanite, vederea clara, inteligenta virila care infrunta cu tenacitate luptele vietii, fara a ingadui spiritului sa se tulbure. Si-ti aduci aminte... de profetiile lui solemne, adresate noroadelor pamantului, pentru a le atrage atentia asupra primejdiilor cu care zeul Shiva ameninta civilizatiile triumfatoare gata sa se naruie.

    Romain Rolland

    S-a spus adesea ca, prin acest roman, Tagore a initiat dezbaterea despre identitatea culturala a Indiei si despre locul religiei si al castei in cadrul ei. Dar problemele legate de religie si casta implica altele privitoare la gen si clasa. Romanul ridica multe alte chestiuni la fel de importante, precum statutul femeii, autoguvernarea, reconstructia rurala, educatia nationala etc.

    Liviu Bordas

    citeste mai mult »

  • Cele mai frumoase povestiri

    comanda acum

    07 Noiembrie 2012

    Cele mai frumoase povestiri

    Hermann Hesse

    Hermann Hesse a dus propria lupta impotriva microbilor, sufletului in campul literaturii. A lucrat devotat sa ne arate, prin poemele si povestirile sale de o mare finete stilistica, felul in care ne putem ridica din mlastini. El a trimis catre mottoul tanarului Joseph Knech din Jocul cu margele de sticla: <> avanseaza, mergi mai sus, cucereste-te pe tine insuti! Pentru ca a fi om inseamna a suferi o ruptura de nevindecat, a fi impins deopotriva catre bine si catre rau. Vom dobandi armonia si linistea numai cand vom ucide egoismul din noi. Acesta este mesajul lui Heese catre lumea acestei epoci ravasite, rasunand de gemetele vanitatii si la Est si la Vest. Mai ales, Hesse este rasplatit cu Premiul Nobel in calitate de filosof profund si de critic acid al societatii contemporane prin povestirile sale.”

    Sigurd Curman, Presedintele Academiei Regale Suedeze, la decernarea Premiului Nobel, 1946

    Hermann Hesse spune ca scriitorul nu trebuie sa fie o lumina spre cititor. Meritul consta in faptul ca, fereastra fiind, nu sta in calea luminii, nu o opreste. El trebuie sa indrageasca lumina, sa fie deschis realitatii, sa filtreze adevarul.”

    I. Negoitescu

    citeste mai mult »

  • Cele mai frumoase povestiri

    comanda acum

    31 Octombrie 2012

    Cele mai frumoase povestiri

    Hermann Hesse

    Am simtit afinitate, ca si dumneavoastra, fata de ideea care a inspirat Fundatia Nobel, ideea ca o gandire este internationala si supranationala,iar lucrul acesta nu este folosit pentru razboi si distrugere, ci pentru pace si impacare. Totusi, idealul meu nu este sa estompez trasaturile nationale, ceea ce ar duce la o umanitate indistincta din punct de vedere intelectual. Dimpotriva, fie sa existe diversitate in toate formele si culorile vietii de pe dragul nostru pamant!

    Hermann Hesse, la decernarea Premiului Nobel, 1946


    In povestirile sale, Hermann Hesse cultiva in ponderi egale emotia rafinata si melodia fara cusur a frazei. E un analitic, fara indoiala, unul de o minutie care, ea insasi, face cat o suta de confesiuni. Pare sa se cunoasca pe sine, cu angoasele si iluminarile sale, asa cum un profesionist isi cunoaste meseria. Nimic nu-i scapa. Nici un detaliu. Si nimic nu este evaluat prea generos sau prea exigent. Aceasta remarcabila luciditate isi are cel mai probabil originea in repetatele etape de criza existentiala. Intr-un asemenea moment limita, ne spun biografii, Hesse a apelat chiar la serviciile lui Carl Gustav Jung. Nu stiu insa care dintre ei, a avut mai mult de castigat.

    Cosmin Ciotlos

    citeste mai mult »

  • Darul lui Humboldt

    comanda acum

    24 Octombrie 2012

    Darul lui Humboldt

    Saul Bellow

    Romanul nu se poate compara cu epopeea sau cu monumentele genului dramatic. Dar e tot ce putem face mai bun acum. Este un fel de sopron modern, o casuta in care spiritul se adaposteste. Un roman se echilibreaza intre cateva impresii adevarate si o multitudine de impresii false, care formeaza mare parte din ceea ce numim viata. Ne spune ca pentru fiecare fiinta umana exista nenumarate existente, ca existenta unica este in parte o iluzie, ca multe existente inseamna ceva, tind catre ceva, intregesc ceva; ne promite inteles, armonie si chiar justitie.

    Saul Bellow, la decernarea Premiului Nobel, 1976


    Multi intelectuali newyorkezi spuneau – adesea cu un amestec de invide si visare – ca Bellow a scris romanele pe care ei le - ar fi scris daca ar fi fost destul de inteligenti, daca ar fi dispus de fraze mai bune si ar fi stiut destule despre lume. Cei dintre noi mai putin inclinati spre visare sau invidie simteam ca Bellow scrisese cartile mari si necesare americanilor generatiei sale si a noastre si ca era un privilegiu sa fim reprezentati de el.

     

    Robert Bozers

    citeste mai mult »

  • Darul lui Humboldt

    comanda acum

    17 Octombrie 2012

    Darul lui Humboldt

    Saul Bellow

    Cand Juriul Nobel si-a anuntat decizia, iar presa m-a asaltat (inspaimantator fenomen!) intrebandu-ma cum ma simt in postura de castigator al Premiului Nobel, am spus: copilul din mine (caci, in ciuda aparentelor, exista in mine un copil) s-a bucurat, in timp ce adultul a ramas sceptic. Seara asta ii apartine in intregime copilului. Duminica voi avea de spus mai multe lucruri serioase de la tribuna. Duminica e ziua cea mai potrivita pentru cugetari sumbre, insa aceasta seara de vineri si-o revendica, pe drept, copilul”.

    Saul Bellow, la decernarea Premiului Nobel, 1976

    Lectia lui Humboldt devine una abstract parabolica, mulandu-se pe ideea de arta autentica, absoluta, eliberata de constrangerile oricarei materialitati. Indiferent de optiunile sale estetice accidentele, Citrine (un fel de erou initiatic in roman), nu poate rata, pe termen lung, acest adevar ultim.

    Codrin Liviu Cutitaru

    citeste mai mult »

  • Colas Breugnon

    comanda acum

    10 Octombrie 2012

    Colas Breugnon

    Romain Rolland

    Nu indraznesc sa cred ca tovarasia lui Colas Breugnon al meu ii va face pe cititori sa petreaca la fel ca pe autor. Ii rog, cel putin, sa priveasca aceasta carte asa cum e: sincera, surazatoare, fara nazuinta de a schimba lumea sau de a o talmaci; fara politica, fara metafizica, o carte cu «adevarat frantuzeasca», ce rade de viata, pentru ca o gaseste buna si pentru ca se simte sanatoasa.

    Romain Rolland

    Personalitatea sa de scriitor-cetatean a fost adeseori comparata cu cea a lui Voltaire, Romain Rolland exercitand o importanta influenta asupra opiniei publice europene din primele patru decenii ale secolului trecut.

    Irina Mavrodin

    Ceea ce apare atat de literar in aceasta carte, alaturi de limba plina de gust despre care vorbeam, este tocmai imaginea omului obisnuit care iese teafar si nevatamat din tot felul de intamplari, de pamant, de aer sau de sange.

    Alexandru Matei

    citeste mai mult »

  • Drumul Flandrei

    comanda acum

    12 Septembrie 2012

    Drumul Flandrei

    Claude Simon

    „In clipa de fata sunt un om batran si, ca pentru multi dintre locuitorii batranei noastre Europe, prima parte a vietii mele a fost destul de agitata: am fost martorul unei revolutii, am facut razboiul, am fost luat prizonier, am cunoscut foamea si munca fizica pana la epuizare, am evadat, am fost grav bolnav, de mai multe ori  la un pas de moarte, in sfarsit, am calatorit cam peste tot in lume... si totusi, n-am descoperit niciodata pana acum, la 72 de ani, vreun sens al tuturor acestor lucruri, in afara de faptul – de care pomenea Barthes, mi se pare, apropo de Shakespeare – ca singurul sens al lumii este lipsa de sens.”

     

    Claude Simon, la decernarea Premiului Nobel,1985

    La un nivel mai profund, Drumul Flandrei e o carte despre dragoste si moarte, dar si despre timpul care distruge totul, despre relativitatea memoriei si despre realitatea care scapa, mereu, printre degete. O carte stranie, poematica, plina de coincidente bizare, in care evenimente intamplate demult revin obsedant in prezent, ca privite printr-un ochean intors, dand senzatia ca totul a mai fost si ca istoria se repeta sub alte masti...

     

    Paul Cernat

    citeste mai mult »

  • O experienta personala

    comanda acum

    05 Septembrie 2012

    O experienta personala

    Kenzaburo Oe

    Am supravietuit datorita faptului ca am dat glas suferintelor mele in romanele pe care le-am scris. Si de fiecare data, in fata hartiei, ma trezeam repetand, ca un fel de suspin, “sunt din nou o fiinta omeneasca”. Poate ca nu este nici momentul si nici locul potrivit sa vorbesc astfel despre mine. Totusi, ingaduiti-mi sa spun ca, in tot ceea ce am scris, am pornit de la experienta personala, pe care am impletit-o strans cu aceea a societatii, a tarii mele si a lumii”.

    Kenzaburo Oe, la decernarea Premiului Nobel, 1994

    Fidel credintei sale in valorile profund umane, Kenzaburo Oe scrie despre inocenta si sentimentul vinovatiei, despre suferinta si posibilitatea renasterii spirituale, despre datorie si ispasire. Si spune, astfel, multe despre acea Japonie contemporana pe care Occidentul trebuie s-o descopere cu adevarat.

    Rodica Grigore

    citeste mai mult »

  • Toate frumusetile lumii

    comanda acum

    01 August 2012

    Toate frumusetile lumii

    Jaroslav Seifert

     

    Memoriile lui Seifert contin „intamplari si amintiri“ (asa suna subtitlul cartii) din tineretea si de la inceputul maturitatii poetului si publicistului, mai ales din perioada interbelica. Evocarile autorului nu tind spre obiectivitate si exactitate, ci sunt intentionat subiective, fiind orientate, pe de o parte, spre figurile unor prieteni, colegi si cunoscuti din lumea artistica, iar pe de alta parte, spre marea iubire a poetului – orasul sau natal, Praga, simbol al identitatii nationale, dar si o fiinta misterioasa, cu mai multe fete.

    Libuse Valentova

    Jaroslav Seifert a fost un om, un poet si un artist care prin opera sa a influentat o serie de generatii de artisti si a bucurat multi oameni, indiferent de varsta, sex sau educatie. Aparuta prima oara in 1981 la Koln si Toronto in forma necenzurata, culegerea Toata frumusetile lumii reprezinta un comentariu in proza pe care poetul il face in legatura cu propria sa opera, dar si cu principalele momente si personaje care i-au influentat viata si activitatea de-a lungul timpului.

    Helliana Ianculescu

    citeste mai mult »

  • Charlotte Lowenskold

    comanda acum

    11 Iulie 2012

    Charlotte Lowenskold

    Selma Lagerlof

    “... Oare nu sunt datoare si celor care au scris in proza si in versuri inaintea mea, celor care au prefacut scrisul intr-o arta, purtatorilor de torta si descoperitorilor de carari? Marilor norvegieni si marilor rusi, care scriau pe cand eu eram copil, nu le sunt de mii de ori datoare?” 

    Selma Lagerlöf, Discursul de la Stockholm, 1909

    “Preferand-o pe Selma Lagerlöf lui Strindberg, atunci cand i s-a acordat Premiul Nobel, lumea aceasta isi incorona, fara sa-si dea prea bine seama, tentatia secreta a propriei sale eternitati. Inconfortabilul Strindberg, spiritul cel mai sfasiat si mai tragic pe care l-a cunoscut literatura universala dupa Dostoievski, nu putea concura cu surasul blajin al Selmei Lagerlöf. Poate ca Strindberg sa fi fost mai admirat, neindoielnic insa, Selma Lagerlöf a fost mai iubita.”

    Alexandru Sever

    “O iubire de altadata, in care pendularea personajelor intre pasiune si datorie, intre sacrificiu si patos religios, intre respectarea promisiunilor si imboldurile sufletesti da nota definitorie pentru tema romanului: insemnatatea fundamentala a gasirii caii celei bune in viata personala.”

    Ioana Dragan

    citeste mai mult »

  • Nimeni alaturi de mine

    comanda acum

    04 Iulie 2012

    Nimeni alaturi de mine

    Nadine Gordimer

    "In ecletismul lor global, premiile Nobel recunosc ca nu o singura societate, nu o singura tara sau un continent pot fi banuite ca au creat adevarata cultura a lumii. A fi printre laureati, in trecut si acum, inseamna a fi parte a aceleiasi lumi”.

    Nadine Gordimer, discursul de la Banchetul Nobel, 10 decembrie 1991

    “Cartile ei, asa cum o dovedeste si Nimeni alaturi de mine, sunt in primul rand romane subtil si adanc psihologice, conditionate de un anumit cadru politic,tincturate,abil infuzate de politica, asa cum este si viata”.

    Antoaneta Ralian

    "Nadine Gordimer este posesoarea unei succesiuni de lumi interioare de o bogatie aproape inimaginabila, dublate, din fericire pentru cititorul caruia ele i se dezvaluie, de un verb sigur, profund evocator, nuantat, versatil, de o frumusete aproape violenta”.

    Ioana Baldea Constantinescu

    citeste mai mult »

  • Ospataria La Regina Pedauque

    comanda acum

    27 Iunie 2012

    Ospataria La Regina Pedauque

    Anatole France

    “Ospataria trebuie pusa intre operele majore ale lui Anatole France. Aici, el a schitat un grup de personaje rupte din viata, copii legitimi ai mintii sale, in propria lor lume colorata.”

    E.A. Karlfeldt, secretar permanent al Academiei Suedeze, in Discursul de acordare a premiului, Stockholm, 1921

    “Amator de curiozitati filosofice, erudit, bibliofil, [France] se plimba de la alexandrinism la secolul al XVIII-lea, de la Tebaida la strada Saint-Jacques, de la Paris la Florenta...”

    Gustave Lanson, Histoire de la littérature francaise

    “... o poveste pasionanta, construita cu ingrediente clasice: un invatacel, Jacobus Tournebroche, un profesor, Jérôme Coignard, un “filosof “ ermetic, “iluminat”  si teosof, un capucin zapacit, o familie modesta de negutatori, cateva suave reprezentante ale sexului focos si cateva personaje din inalta societate a Parisului de secol XVIII.”

    Alexandru Matei

    citeste mai mult »

  • Comedianta

    comanda acum

    20 Iunie 2012

    Comedianta

    Wladyslaw Reymont

    „Romanul, intemeiat pe experientele autorului, infatiseaza un tablou complet al vietii de provincie, dovedind talentul scriitorului  si sensibilitatea acestuia fata de fenomenele sociale actuale.“

    Julian Krzyzanowski

    „Marele polonez a avut geniala intuitie de a pastra o distanta egala intre pastorala à la George Sand si naturalismul brutal à la Zola.“

    Liviu Rebreanu

    „Conceput in conventia personajului-calauza – aproape intreaga naratiune este filtrata prin individualitatea eroinei principale –, acest  kunstlerroman prefigureaza romanul modern polonez prin implicatiile autotematice ale relatarii si insertiile de teatru in teatru.“

    Stan Velea

    „Prin Janka Orlowska, Reymont a creat unul dintre cele mai stralucite personaje feminine din literatura polona, prefigurând astfel disponibilitati artistice impresionante, pe deplin valorificate in romanele ulterioare.“

    Constantin Geambasu

    citeste mai mult »

  • Sub ghetar

    comanda acum

    13 Iunie 2012

    Sub ghetar

    Halldor Laxness

     

    Ce poate da faima si succesul unui autor? O parte a bunastarii materiale, masurabila in bani? Desigur. Dar, daca un autor islandez va uita originile sale ca om al poporului sau, daca va pierde chiar intelesul de a fi alaturi de cei umili de pe pamant, pe care bunica mea m-a invatat sa-i onorez, si se va indeparta de ei, la ce bun faima sau bogatia?”

     

    Halldor Laxness, discurs rostit cu ocazia decernarii Premiului Nobel, 1955

     

    “Roman absurd, fantastic, filosofic, “Sub ghetar este o carte de citit si de recitit, o privire aruncata in universul unei comunitati execentrice si fabuloase, intretesute din credinte si povesti vechi de cand lumea”.

     

    Crenguta Napristoc

    citeste mai mult »

  • Se lasa noaptea

    comanda acum

    06 Iunie 2012

    Se lasa noaptea

    Rudyard Kipling

    „Acordandu-i Premiul Nobel pentru Literatura in acest an lui Rudyard Kipling, Academia Suedeza doreste sa ofere un omagiu literaturii Angliei, atat de bogata in nume glorioase,  si celui mai de seama geniu in arta naratiunii pe care aceasta tara l-a dat in vremurile noastre.“

    C.D. af Wirsén, Secretar Permanent al Academiei Suedeze, in Discursul de acordare a premiului, Stockholm, 1907

    „Viata lui Dick si fatala sa calatorie finala sunt o metafora pentru disparitia curtoaziei barbatului secolului al XIX-lea in fata femeii noi, ceea ce face ca povestea sa fie mai bogata si mai interesanta decat au vazut-o multi dintre contemporani.“

    The Guardian

    „Intors din infernul scaldat intr-o lumina sublima a Sudanului, pictorul Dick Heldar reintalneste in ceturile Londrei femeia pe care in copilarie jurase ca o va iubi toata viata. Melodrama? Poate. Dar totul este adevarat, «bazat pe o intamplare reala» – cum ar promova Hollywoodul povestea daca s-ar hotari sa o refilmeze. Kipling impleteste printre firele acestui roman o istorie personala secreta.“

    Mihai Iovanel

    citeste mai mult »

  • Silja

    comanda acum

    30 Mai 2012

    Silja

    Frans Eemil Sillanpaa

    “Povestea Siljei este destul de simpla, dar foarte semnificativa. Dupa ruinarea familiei sale, ea devine slujnica, dar nimic din brutalitatea si uraciunea din noul sau mediu nu poate sa intineze simtirile sale. Trece prin tot ce e mai rau fara a se lasa atinsa de rautate. Isi poate trai chiar propria poveste de dragoste, dar aceasta este la fel de scurta si evanescenta ca un fluture…”


    Per Hallstrom, Secretar Permanent al Academiei Suedeze in discursul de acordare a Premiului Nobel, 1939

    “O intelegere atat de acuta a bolii, a singuratatii, a umanitatii ultragiate, a inocentei si vinovatiei, a suferintei fizice si morale, a obsesiei mortii, a tragicului inscris firesc in logica banalului cotidian – ca in Silja sau O soarta zbuciumata – nu intalnim decat in marea literatura… Ceea ce urmeaza este, cu o jumatate de secol inainte de o cunoscuta carte a lui Marquez, (construita pe un principiu epic asemanator, dar fara anevergura problematica si introspectiva din Silja), cronica unei morti anuntate.”


    Bianca Burta-Cernat

    citeste mai mult »

  • Floare intunecata

    comanda acum

    23 Mai 2012

    Floare intunecata

    John Galsworthy

    „...O sonata psihologica interpretata de o mana maiastra, care se bazeaza pe variatiunile pasiunii si ale cedarii varstelor omului.“ 

    Anders Österling, membru al Juriului Nobel, in Discursul de acordare a premiului, Stockholm, 1932

    „Intr-un alt secol si mileniu, il putem reciti cu placere pe Galsworthy pentru psihologia sa profunda, care schiteaza un segment dintr-o istorie a sentimentalismului, un episod al ei dintre cele mai interesante si mai gingase.“

    Horia Garbea

    „Nu exista nici cea mai mica indoiala ca, scriind in 1913, Galsworthy credea inca in dragoste.  Floarea intunecata urmareste cele trei mari pasiuni din viata unui sculptor...“

     

    The Financial Times
                                                                
    „... o alegorie a tineretii, a varstei si a pasiunii.“

     

     New York Times

    citeste mai mult »

  • Inger Luptator

    comanda acum

    16 Mai 2012

    Inger Luptator

    Pearl S. Buck

    Asemenea unui romancier chinez, eu vreau sa scriu pentru oameni.Povestile apartin populatiei. Numai ea poate judeca, pentru ca simturile ei sunt nepervertite si emotiile ei sunt neingradite.Un romancier nu trebuie sa priveasca literatura ca pe un scop in sine. Nici macar nu trebuie sa cunoasca prea bine acest teritoriu, pentru ca oamenii,care sunt materialul sau,nu se afla acolo. El este un povestas intr-un cort, la tara, si povestile lui atrag oamenii in acel cort. El nu trebuie sa ridice vocea cand trece pe- acolo un invatat. El trebuie sa fie bucuros daca oamenii de rand il asculta cu placere. Cel putin asa am invatat eu din China.

    Pearl S. Buck, Premiul Nobel pentru Literatura, 1938

    Tradus de Mircea Eliade in vara anului 1938, romanul  biografic “Inger  luptator” este povestea fascinanta a tatalui autoarei, misionar crestin, dintr-o severa familie de prezbiterieni, care isi dedica intreaga existenta, austera si lipsita de orice forma de lux sau confort, strainilor pe care ii initiaza in tainele crestinismului.

    Andreea Rasuceanu

    citeste mai mult »

  • Iubeste Revolutia

    comanda acum

    09 Mai 2012

    Iubeste Revolutia

    Aleksandr Soljenitin

    “Ca sa ajung pe acest podium unde se citesc prelegerile Nobel, podium oferit nu fiecarui scriitor si numai o data in viata, nu am urcat trei-patru trepte improvizate, ci sute sau chiar mii de trepte neinduplecate abrupte, inghetate, care ies din intuneric si din frig, de unde mi-a fost dat sa ma salvez, si unde altii, poate mai daruiti si mai inzestrati ca mine, au murit.”


    Aleksandr Soljenitin, Premiul Nobel pentru Literatura, 1970

    “Iubeste revolutia”! este un fragment rotunjit, scris in saraska descrisa in Primul cerc. Eroul, Nerjin, vrea sa intre in armata spre a-si apara tara, dar este refuzat din motive medicale. Nerjin este un tanar sovietic, unul inzestrat cu o judecata sanatoasa, deci cu simt critic. Cititorul va intelege cum s-a format viitorul disident si va aprecia simplitatea totodata rafinata si proaspata a scrierii tanarului Soljenitin”


    Ion Vianu

    citeste mai mult »

  • Fara Ideal

    comanda acum

    02 Mai 2012

    Fara Ideal

    Henryk Sienkiewicz

    “... acordarea acestui premiu de catre Academie il celebreaza nu doar pe autor, dar si poporul al carui fiu este, si lasa marturie ca natiunea aceea are o parte a ei in patrimoniul universal, ca eforturile ei sunt rodnice  si ca se cuvine sa supravietuiasca pentru binefacerile aduse umanitatii.”

    Henryk Sienkiewicz, Discursul de la Stockholm, 1905

    “Intr-o buna zi am inteles ca Sienkiewicz cunostea de mult raspunsul la intrebarea de ce scriem: pentru imbarbatarea inimilor. Aceasta se refera la fiecare dintre noi.”

    William Faulkner

    “Harul creator al lui Sienkiewicz n-a fost o scanteie, o raza de lumina rasfranta intr-un ciob lucitor, ci o valvataie si un diamant de prima marime…”

     

    Eliza Orzeszkowa

     

    “Excelent observator al evenimentelor  si al problemelor din viata sociala si politica, scriitorul s-a dovedit un  fin cunoscator al sufletului uman si mai ales al psihologiei feminine.” 

    Constantin Geambasu

    citeste mai mult »

  • Sase personaje in cautarea unui autor

    comanda acum

    25 Aprilie 2012

    Sase personaje in cautarea unui autor

    Luigi Pirandello

     

    Pe masura ce talentele mele reale se dezvoltau, ma lasau complet neputincios in fata vietii, asa cum devine orice artist adevarat, capabil doar de gândurile si simtirile sale. Gânduri pentru ca am simtit si simtiri pentru ca am gândit. De fapt, sub puterea iluziei de ma crea pe mine insumi, am creat doar ce am simtit si ce am fost in stare sa cred.”

     

    Luigi Pirandello, Discurs la Stockholm, 1934

     

    Subiectele preferate ale lui Pirandello sunt viata si arta, adevarul si minciuna, realitatea si iluzia, adica esenta insasi a teatrului...

     

    Alice Georgescu

    citeste mai mult »

  • Jar. Amandoi

    comanda acum

    18 Aprilie 2012

    Jar. Amandoi

    Liviu Rebreanu

    Jar si Amandoi, romanele care compun sumarul volumului de fata, sunt, orice s-ar spune, romane ale lui Liviu Rebreanu. Autorul  lui Ion nu era altul cand le-a scris, chiar daca putem admite scaderi ale artei sale. Sa le punem alaturi, pentru comparatie, nu doar cu punctele de maxim ale creatiei sale, ci si cu alte romane din epoca si vom observa ca ambele valoreaza, dupa vorba consacrata, putin cand le contemplam, mult cand le comparam. Jar si mai ales Amandoi nu apar ca opere de plan secund, ci ca realizari in afinitate cu finalitatile propuse, fiind excelente in zona in care autorul le-a plasat prin intentiile sale inca de la inceput. Exista posibilitatea de a vedea opera lui Liviu Rebreanu ca pe o piramida structurata ca o consecinta a unei ierarhizari ce depinde in primul rand de prestigiul temelor. Dar exista si un model alternativ, care poate invoca o dispunere dupa un model atomic, universal, in care particulele „mari“ si „mici“ participa, conform specificului lor, la echilibrul structural al substantei. 


     HORIA GARBEA

    citeste mai mult »

  • Gorila

    comanda acum

    11 Aprilie 2012

    Gorila

    Liviu Rebreanu

    Intr-un anume sens, politica se facea si in alte romane ale lui Rebreanu. Ardelean, deci om al constiintei publice acute, acesta nu putea ramane indiferent la mersul global al lucrurilor. Padurea spanzuratilor sau Rascoala o dovedesc cu varf si indesat. Doar ca ele nu sunt, propriu vorbind, romane politice. Le lipseste faconda. E o prejudecata destul de naiva aceea ca politicul e legat de fapte. Prea putin. Mai degraba de speculatie, de discurs, de retorica, de stil. Materia prima e, oricum, limbajul. Ca si in cazul marii literaturi. Intuitia aceasta, formidabila, Rebreanu a avut-o scriind Gorila. De altfel, romanul a placut in chip superlativ unui estet radical ca Ion Negoitescu. E clar de ce. 


    COSMIN CIOTLOS

    citeste mai mult »

  • Accidentul

    comanda acum

    04 Aprilie 2012

    Accidentul

    Mihail Sebastian

    „Faceti schi si va veti lecui de amorurile nefericite“: iata rezumatul  pe care Camil Petrescu il facea  Accidentului, tachinandu-si prietenul. Destul de corect, dar si insuficient. Ultimul roman al lui Mihail Sebastian poate fi citit in nenumarate chei, incepand cu cele mai simple (acelea care vad in carte doar literatura de consum) si terminand cu abordari mai sofisticate si mai „simbolice“. Astfel, Accidentul va fi– pe rand sau simultan – roman sportiv, roman erotic, roman post-proustian al geloziei, roman gotic, stand sub semnul Nibelungilor lui Richard Wagner, roman initiatic al salvarii spirituale, roman utopic, eliberat din sociologia stricta a realismului, roman al celebrarii aventurii.


    MIHAI IOVANEL

    citeste mai mult »

  • Spovedanie pentru invinsi, trecut si viitor

    comanda acum

    29 Februarie 2012

    Spovedanie pentru invinsi, trecut si viitor

    Panait Istrati

    Toate aceste „pagini autobiografice“, asumat „neliterare“, dar continand o literatura confesiva de cea mai buna calitate, vin sa configureze datele unui profil existential neobisnuit si ale unei atitudini etice, ideologice si artistice. Ele alcatuiesc, de asemenea, un segment distinct al literaturii istratiene – o literatura a razvratirii generoase…  Nu mai avem de-a face nici cu autobiografia mascata din ciclul Viata lui Adrian Zografi,nici cu eposul eroic al romanelor despre haiduci sau cu fabulosul oriental din Chira Chiralina si Nerantula, ci cu un Panait Istrati ce-si rememoreaza, cu onestitate si autenticitate, traseul picaresc al „formarii“ personalitatii sale de autodidact: de la anii petrecuti „la stapan“ sau in porturi pana la debutul publicistic si literar. Si, mai departe, pana la eliberarea de iluziile Revolutiei mondiale. Un credo exemplar, plin de vitalitatea salbatica, rebela a Orientului balcanic, si animat de aspiratia nelimitata catre eliberarea oprimatilor de pretutindeni.

     PAUL CERNAT

    citeste mai mult »

  • Sfarsit de veac in Bucuresti

    comanda acum

    22 Februarie 2012

    Sfarsit de veac in Bucuresti

    Ion Marin Sadoveanu

    Sfarsit de veac are un ritm bine marcat de scene in care conflictul e psihologic. Sunt scene de lupta, de duplicitate si de strategie, conduse cu mana sigura, in care personajele isi confrunta interesele, dar si firea ascunsa. Maestrul de ceremonii este, fireste, Urmatecu, plin de vitalitate, neobosit, viclean, calculat, altruist si crud totodata, pe care doar lucrurile neclare, ciudateniile, capriciile femeilor, nebunia si moartea il tulbura, scotandu-l din apele in care se scalda de obicei. Chefurile uriase pe care le trage dupa inmormantari vin din nevoia de a se reechilibra psihic. Daca boierul Barbu e un Tuzluc, iar Jurubita, o Kera Duduca, Urmatecu e un Dinu Paturica infinit mai complicat si mai subtil, realizat la alte dimensiuni fizice si morale. Nu exista, cum exista de obicei in romanul de acest tip, personaje pozitive ori negative. Nici aplecarea spre caricatura de la romancierii postbelici. Am putea spune chiar ca pana si cei mai netrebnici sunt priviti cu anume compasiune. Un element important este acela biografic, care atenueaza eventualul spirit critic.

    NICOLAE MANOLESCU

    citeste mai mult »

  • Intalnire Tarzie

    comanda acum

    08 Februarie 2012

    Intalnire Tarzie

    Nicolae Velea

    Nicolae Velea este un ironist cu o remarcabila capacitate de inventie verbala, unul dintre cei mai fini pe care i-a produs proza romaneasca dupa 1960. Punctul lui de plecare este, prin placerea spectacolului verbal, Marin Preda din O adunare linistita, dar si Creanga prin siretenia limbajului si gustul pentru personajele „dugoase“, sucite, in genul lui Danila Prepeleac. Un spirit folclorizant si un „Creanga al Argesului“ N. Velea nu aspira totusi sa fie. Taranii lui sufera de un complex al rafinamentului si trec, ca aristocratii din proza lui Proust, prin stari abstracte de neliniste. Un taran isi priveste dimineata degetele de la picioare si simte o bucurie eliberatoare, un altul aude sunetele vechii lui proprietati si cade la ganduri rele. O invatatoare in preajma pensionarii se simte cotropita de o bucurie a faptelor marunte si, prevazatoare, isi chibzuieste si fragmenteaza sentimentele. Taranul care isi priveste cu mila bucuroasa degetele mai are o boala („boala mea“): sta cu burta in sus si se uita la cer fara sa se gandeasca la nimic. El are, cu alte cuvinte, simtul contemplatiei si al gratuitatii, neobisnuit intr-o lume reputata pentru practicismul ei ingust.


    EUGEN SIMION

    citeste mai mult »

  • Poezii

    comanda acum

    01 Februarie 2012

    Poezii

    Mihai Eminescu

    Am parcurs istoria receptarii lui Eminescu de pana la 1900 cu sentimentul ca aceasta epoca de inceput reprezinta o experienta de lectura unica, in care avem pentru inceput o eminescologie fara constiinta eminescologiei si o polarizare a valorizarilor ce nu va mai fi de regasit ulterior. Frecventarea unei astfel de etape reprezenta o sansa rara de a renunta la imaginea „noastra“ despre Eminescu si a recurge la imaginea „lor“, o ocazie de a dezamorsa stereotipiile noastre de perceptie, pentru a le putea examina pe ale altora. Recursul la aceasta imagine a contemporanilor poetului putea, desigur, sa contina si un avertisment, asa cum pe oglinda retrovizoare sta scris: obiectele vazute in oglinda pot aparea mai apropiate decat sunt in realitate. Desigur, aventura receptarii eminesciene poate fi continuata de catre fiecare nou cititor, fapt ce poate incepe, de ce nu?, prin insasi deschiderea unui volum precum cel de fata.

    IULIAN COSTACHE

    citeste mai mult »

  • Cartea Oltului

    comanda acum

    25 Ianuarie 2012

    Cartea Oltului

    Geo Bogza

    Cu Cartea Oltului, literatura lui Geo Bogza devine impunatoare si solemna ca o catedrala. Tanarul “neimblanzit, anarhic” al poeziei de avangarda, reporterul expresionist, demascator al exploatarii si saraciei mediilor muncitoresti interbelice, lasa acum locul contemplatorului vizionar al naturii, in ale carei manifestari ciclice citeste ritmurile Istoriei si semnificatiile destinului uman. Conceput ca un grandios “poem simfonic” in proza, ca o meditatie cu substrat initiatic, volumul Cartea Oltului a fost canonizat, pe drept cuvant, drept capodopera literaturii lui Geo Bogza. Personificat ca erou mitic universal, dar, in acelasi timp, cat se poate de specific local, Oltul devine aici Raul sacru prin excelenta, Centru fertilizator al universului, echivalent Nilului, Gangelui sau americanului Mississippi. Elementele primordiale, fenomenele naturii, muntii, dealurile, campia, padurile, apa, norii, anotimpurile, sunt personaje principale, in vreme ce oamenii constituie decorul vremelnic al permanentelor naturii sau apar ca insotitori ai Uriasului rau in drumul sau spre moarte. Cele sapte capitole au semnificatie ezoterica, indicand, prin toate datele lor, o Carte de intelepciune. Suntem la mare distanta de viziunile intunecate si de atitudinea razvratita din anii ’30 - din Poemul invectiva, mai ales. Avem de-a face mai degraba cu datele unui epos stravechi, reconditionat cu mijloace moderne".  


    Paul Cernat

     

    citeste mai mult »

  • Iarna Barbatilor

    comanda acum

    18 Ianuarie 2012

    Iarna Barbatilor

    Stefan Banulescu

    Naratiunile din Iarna barbatilor afirma un artist al stilului multivalent. Exista aproape tot timpul la Banulescu sugestia unei realitati de dincolo de text, a unui strat secund de semnificatii catre care suntem condusi prin revelari treptate. O imprejurare, un gest, uneori numai un cuvant trezesc serii de asociatii care incarca faptele cu sensuri neghicite la primul contact, iar punerea lor in valoare se face cu o subtila tehnica a filtrarii efectelor. In jurul prezentelor umane, al fiintelor, ca si al obiectelor, se instaleaza in povestirile lui Banulescu un fel de halou, de irizare speciala a luminii producatoare de reflexe nu o data ciudate si nelinistitoare.[…] Inaintea privirilor se asterne sesul nesfarsit a carui orizontalitate fara capat produce senzatii ametitoare de miraj. Aerul tremura in bataia soarelui, vara (undeva se vorbeste de „apa fierbinte a vazduhului de campie“) sau iarna in sclipirile  albului inghetat al zapezii, creand impresia de inconsistenta si de labilitate, descumpanind ochiul care nu poate distinge bine realul de aparentele sale. Pana la urma, pentru cititorul operei banulesciene intregi, rezulta imaginea impunatoare a unei  lumi, o lume  unicat, ale carei structuri se imbina. Este lumea creata de un mare scriitor al timpului nostru, lumea in care el stapaneste in chip absolut, cu inalienabile prerogative de suveranitate literara. 

    GABRIEL DIMISIANU

    citeste mai mult »

  • Balta Alba. Calatorie in Africa si alte scrieri

    comanda acum

    11 Ianuarie 2012

    Balta Alba. Calatorie in Africa si alte scrieri

    Vasile Alecsandri

    Calatorie in Africa constituie primul text din literatura noastra care se structureaza in perspectiva unei teme ce depaseste proza epocii, anticipand una dintre achizitiile modernitatii; gasim aici ceea ce as numi tema povestirii ca spatiu securizant. Calatorul, deloc nepasator fata de primejdiile drumului pe mare, se instaleaza in povestire ca pentru a uita ceea ce il apasa mai mult; cand marea „ia o privire ingrozitoare“, cand „mii de ganduri ma impresura in zestimpul amurgului“, cand, la imbarcare, „ma cuprinde o jale adanca ce imi aduce descurajare in suflet si o presimtire dureroasa ce ma face a crede ca nu voi mai videa tarmurile si fiintele iubite mie“, naratorul cauta taifasul, adapostul povestirii; un adevarat labirint de povesti, pentru ratacirea fricii, e aceasta calatorie in Africa. […] Buchetiera de la Florenta si Calatorie in Africa sunt islicul si palaria prozatorului Alecsandri, ideile „vechi“ si ideile „noua“ amestecandu-se in „totul neregulat si neobicinuit“ al unui „teatru curios“ – viata si opera unui scriitor caruia posteritatea ii ramane inca datoare.


    IOAN HOLBAN

    citeste mai mult »

  • Orasul cu fete sarace

    comanda acum

    21 Decembrie 2011

    Orasul cu fete sarace

    Radu Tudoran

    Toate povestirile,inspirate dintr-o lume in care ai zice ca nu se intampla nimic,ca in targurile de provincie ale lui Sadoveanu, au subiecte tari, nu lipsite de elemente senzationale. Dupa fiecare s-ar putea face cate un film (in genul filmelor bazate pe nuvelele lui William Somerset Maugham). Exista multa epica in aceasta carte de debut a unui foarte talentat prozator. Dar exista, mai ales, un stil atragator, datorita caruia „vezi“ tot ceea ce-ti povesteste autorul.


    ALEX. STEFANESCU

    citeste mai mult »

  • La tiganci. Pe strada Mantuleasa. In curte la Dionis

    comanda acum

    14 Decembrie 2011

    La tiganci. Pe strada Mantuleasa. In curte la Dionis

    Mircea Eliade

    Proza lui Mircea Eliade se cladeste pe o geografie mitica, a unui Bucuresti exemplar, eliberat de sub opresiunea timpului, un spatiu labirintic in care se deschid, uneori in locuri marcate de semne misterioase, alteori in unele anodine,  porti catre o alta dimensiune a lumii. In Pe strada Mantuleasa, In curte la Dionis si La tiganci, indiciul spatial se dezvaluie inca din titluri, reveland importanta topografiei, fie ea mitica sau reala, in prozele lui Mircea Eliade; daca in primele doua nuvele grupul de prieteni cauta semnele in spatiul realizat de triunghiul strazilor Mantuleasa, Popa Soare si Pache Protopopescu, in La tiganci, intr-un Bucuresti toropit de dogoarea verii bucurestene, Gavrilescu nimereste, din intamplare, la o adresa bizara, intr-un spatiu imprecis, vag, lipsit de contururi, spatiu de trecere, ca si pivnita cu apa in care dispare Iozi, catre o noua dimensiune a lumii si o noua stare a constiintei.


    Andreea Rasuceanu

    citeste mai mult »

  • Din lumea celor care nu cuvanta. Schite si Povestiri

    comanda acum

    07 Decembrie 2011

    Din lumea celor care nu cuvanta. Schite si Povestiri

    Emil Garleanu

    Pendularea intre duiosie si raceala naturalista ii este caracteristica acestui scriitor discret, putin zgomotos in manifestarile sale publice. E limpede ca nu avem de-a face cu un simplu naiv, un intarziat, intr-un secol al schimbarilor rapide, ci cu un dezamagit de conditia umana, incapabila sa domine imprejurarile si conditionarile exterioare. Refugiul compensatoriu in violenta, in instinctualitate, nu aduce nici el o modificare a viziunii pesimiste asupra naturii umane, aspect subliniat si de regresul tipologiei in animalier si in pacea idilica a „universului mic“. De asemenea, desi samanatorist – mai mult prin vointa decat prin vocatie –, Garleanu scrie mai fin decat samanatoristii, cu o atentie la nuante care se potriveste naturii sale delicate.


    RAZVAN VONCU

    citeste mai mult »

  • Meditatii si Elegii. Satire si Fabule

    comanda acum

    30 Noiembrie 2011

    Meditatii si Elegii. Satire si Fabule

    Grigore Alexandrescu

    Prin Fabule, splendid inventar de caractere, de scene din viata sociala si politica, descrise cu profunda intuitie a moralistului, ajutata de un simt artistic superior, “clasicul” – aliat, de fapt, cu adeptul Secolului Luminilor – triumfa asupra romanticului. Creatia moralistului Alexandrescu, admirata si de contemporani, si de urmasi, nu-si afla succesori mai insemnati […]. Poezia interioritatii, a sufletului tumultuos care cauta si se cauta in permanenta pe sine, poezia reflexivitatii autentice se naste la noi odata cu Grigore Alexandrescu. La fel si acuta constiinta a scrisului inteles ca arta si ca efort […],iar nu ca produs al spontaneitatii ocazionale. Mai putin productiv decat majoritatea poetilor din generatia sa – exceptandu-l, bineinteles, pe Vasile Carlova, intrat in istoria literaturii romane cu doar cinci poezii –, Grigore Alexandrescu este, in schimb, cel mai ,,artist“. Nu practica scrisul ca pe o indeletnicire destinata intervalelor de otium domestic ori de agreabila vilegiatura, ci scrie dintr-un sentiment al datoriei fata de lumea in care traieste si, totodata, cu o limpede constiinta a datoriei fata de pagina scrisa. Grigore Alexandrescu nu este un ,,poet de duminica“, ci un Poet pur si simplu.

     

    BIANCA BURTA-CERNAT

    citeste mai mult »

  • Pasteluri si poezii populare ale romanilor

    comanda acum

    23 Noiembrie 2011

    Pasteluri si poezii populare ale romanilor

    Vasile Alecsandri

    Pastelurile nu sunt acuarele gratioase, etalate in registrul pitorescului agreabil. Realizate cu economie de mijloace si uneori chiar cu economie de culori[…] aceste poeme vadesc, la o lectura atenta, o simplitate perfect asumata. Culegerea de  Poezii populare ale romanilor adunate si intocmite de V. Alecsandri se inscrie intr-un vast proiect, national si european in egala masura, de recuperare a unor traditii locale si de integrare a lor in fluxul culturii moderne. Embleme ale „copilariei“ poeziei romanesti, textele continute de aceste volume sunt pagini cu care ne-am intalnit, fiecare dintre noi, in propria-ne copilarie. Insa, evident, „veselul Alecsandri“ nu poate fi doar un nume obligatoriu in bibliografia scolara. Reeditarea  Pastelurilor (alaturi de  Poezii populare ale romanilor...) – punct de varf in creatia lirica a acestui clasic – invita la revizitarea unei poezii al carei atu este, chiar si la inceputul secolului XXI, prospetimea si al carei suprem rafinament este simplitatea.


    BIANCA BURTA-CERNAT

    citeste mai mult »

  • Povestea vorbii

    comanda acum

    16 Noiembrie 2011

    Povestea vorbii

    Anton Pann

    Pentru cititorul de astazi, este evident ca importanta literaturii lui Anton Pann nu trebuie cautata doar in resursele ei folclorice, exceptionale si diverse, ci si in acest caracter contemporan si reprezentativ pentru urbea in plina expansiune, in care oamenii noi si fireste fara mari rafinamente intra energic intr-o alta stare si traiesc – prima data in aceste „legende urbane“ in felul lor – intamplari obisnuite pentru targovetii epocii:imbraca haine europenesti,sotiile lor vor sa fie la moda, umbla in trasura, au afaceri care prospera sau falimenteaza si, fireste, au probleme cu justitia. Iesind din sfera intelepciunilor eterne, dar si din aceea a vodevilului comic, ei evolueaza intr-o lume reala si dinamica.


    MIRCEA ANGHELESCU

    citeste mai mult »

  • Tari de piatra, de foc si de pamant

    comanda acum

    09 Noiembrie 2011

    Tari de piatra, de foc si de pamant

    Geo Bogza

    Incomod de la prima aparitie, Tari de piatra, de foc si de pamant are „sanse“ sa ramana incomod si azi, de data asta pentru cei ce idealizeaza Romania interbelica. Lor, atitudinea lui Bogza le va aparea „tendentioasa“ (daca nu „bolsevica”, precum in anii ’30,rascumparata doar de marea calitate literara a reportajelor. Un raspuns la asemenea acuze a oferit Bogza insusi, intr-un text programatic din 1934 („Introducere in reportaj “) publicat in revista Cuvantul liber. Pentru tanarul si subversivul reporter social, viata insasi e „profund tendentioasa“, iar scriitorul autentic – chemat sa o redea ca atare: „Tot ceea ce s-a scris in lume si a durat mai mult de o zi are o tendinta. […] Viata care curge in mijlocul nostru, impetuoasa ca un fluviu, sfarseste prin a demonstra ea insasi ca are o tendinta“.


    PAUL CERNAT

    citeste mai mult »

  • Cele mai frumoase poezii de dragoste

    comanda acum

    02 Noiembrie 2011

    Cele mai frumoase poezii de dragoste

    Adrian Paunescu

    Sa stiti ca eu n-am sa mai falsific trecutul meu/Si n-am cum sa mai dau inapoi./Eu cand am facut o declaratie de dragoste,/Parc-am facut declaratie de razboi./Daca nu izbandeam in iubire era moarte,/Nu concepeam o alta impartire/Decat la doi./Eu cand am facut o declaratie de dragoste,/Parc-am facut declaratie de razboi./Si-acum sunt la fel./Imi pastrez trasaturile./Stupul meu mai trimite catre voi/Cate-un roi,/Dar fiti atenti/Ca eu, si cand fac o declaratie de dragoste,/Parca fac declaratie de razboi./Daca zic: te iubesc,/Asta suna a ordin/Si-n fata femeii/Ce maret ma-ncovoi/Va iubesc si va rog sa primiti/Aceasta declaratie de dragoste/Ca pe-o declaratie de razboi/Dac-ar ramane iubirea/Singurul lumii razboi.


    ADRIAN PAUNESCU, Declaratie de dragoste, 1986

    citeste mai mult »

  • Hagi Tudose. Nuvele si schite

    comanda acum

    26 Octombrie 2011

    Hagi Tudose. Nuvele si schite

    Barbu Delavrancea

    Cu adevarat interesante raman paginile lui Delavrancea in care virtuozitatea sa stilistica se desfasoara pe un teritoriu specific desprins din lumea mahalalei bucurestene. Exemplu tipic – nuvela  Hagi-Tudose, capodopera de concentrare, de situare a naratiunii la limita irealului. Ca si Caragiale in marile lui nuvele de ultima perioada, Delavrancea descopera un Bucuresti uitat, aproape legendar, in care personajul principal al povestirii capata proportii mitice. Dincolo de bogatia lexicala, admiram aici imbinarea armonioasa  a diferitelor stiluri – a stilului indirect, combinat cu dialogul si cu monologul interior; dar virtuozitatea o atinge Delavrancea in utilizarea stilului indirect liber: alaturi de I.L. Caragiale si de Ioan Slavici, autorul lui Hagi-Tudose a incetatenit in proza noastra aceasta subtila forma de relatare. Frecventarea prozei naturaliste franceze a avut fara indoiala importanta ei in optiunea autorului pentru valorile stilului indirect liber si pentru folosirea lui in contexte variate.

    MIHAI ZAMFIR

    citeste mai mult »

  • Intamplari in irealitatea imediata

    comanda acum

    19 Octombrie 2011

    Intamplari in irealitatea imediata

    Max Blecher

    Intamplari in irealitatea imediata este, sub raportul constructiei, un roman care isi camufleaza structura romanesca sau, mai bine, un roman de formare al unui personaj care nu accepta ideea ca personalitatea sa ar putea fi rezultatul unui banal proces de colectare a elementelor disparate intr-o formula aleatorie. Autobiografia unui fanatic inversunat ce neaga insasi posibilitatea de a scrie autobiografie. Cu o astfel de problema de identitate in punctul sau de pornire, nu e de mirare ca romanul blecherian a profitat la maximum de pe urma pozitiei sale de „dublu outsider“, atat fata de zona romanescului pur, cat si fata de aceea a poeticului pur, ramanand „o enigma nesplicata“ a literaturii romane, fascinandu-si cititorii si chemandu-i, pana astazi, la relectura... Carte a suferintei si a memoriei, Vizuina luminata completeaza opera lui M. Blecher pe latura vizionarismului spectaculos, care dizloca realitatea si o pune sub semnul intrebarii.


    DORIS MIRONESCU

    citeste mai mult »

  • Cuvinte potrivite. Flori de Mucigai

    comanda acum

    12 Octombrie 2011

    Cuvinte potrivite. Flori de Mucigai

    Tudor Arghezi

    Arghezi ii incurca totdeauna pe istoricii literaturii, iese din canon si din doctrine, este si nu este unde te-ai astepta sa fie... Un geniu verbal, un poet retoric, un liric refuzat de idee, un mestesugar care canta la toate instrumentele si in toate gamele, un virtuoz care abuzeaza de posibilitatile sale, cum sunt unii inclinati sa creada? Arghezi poate fi, sunt nevoit sa repet, si ceea ce cred unii ca este, dar trebuie spus limpede ca el pune geniul verbal in slujba marii poezii si foloseste usurinta de a versifica pentru a-si impune miturile, temele, fantasmele si pentru a crea cu ele un univers in care, daca pasesti, observi ca toate cate au fost in poezie ajung aici si toate pornesc in poezie de aici, intr-un chip sau altul. Asta daca incercam sa fixam locul lui Arghezi in istoria curentelor si a scolilor literare din veacul sau. Ca poet  de sine statator, el mi se pare a fi unic si esential in limba romana moderna. Totul are la el ritm, o inchidere si o deschidere, o culoare si o taina intr-o mitologie a seductiei si ambiguitatii.

    EUGEN SIMION

    citeste mai mult »

  • Cimitirul Buna-Vestire

    comanda acum

    05 Octombrie 2011

    Cimitirul Buna-Vestire

    Tudor Arghezi

    Fabula argheziana are si o incheiere mai lumeasca: procurorul care ii judeca pe inculpati (inviatii), suspicios prin natura profesiunii lui, descopera ca trebuie sa judece toata istoria tarii si sa-i bage pe toti, viii si mortii, la puscarie. De pe crucea de pe masa judecatii Iisus confirma miracolul si, dupa aceasta revelatie, procurorul fuge si se pierde in multimea cuprinsa de delir… Discursul apocaliptic se termina astfel intr-o nedeterminare calculata, ca, de altfel, toate poemele religioase ale lui Arghezi. Si, la drept vorbind, cum s-ar putea incheia o carte in care este vorba de invierea mortilor si de judecata de apoi realizata, atentie, nu de o instanta divina, ci de niste indivizi neincrezatori in miracolele promise de cartile sfinte?

    EUGEN SIMION

    citeste mai mult »

  • Poezii

    comanda acum

    28 Septembrie 2011

    Poezii

    V. Voiculescu

    Poetul V. Voiculescu, despre care s-au scris biblioteci, inca asteapta sa fie descoperit. Contactul cu opera lui, in versuri sau in proza, ii ofera cititorului in primul rand prilejul unui exercitiu spiritual. Pentru ca ea insasi este un neincetat exercitiu spiritual, comunicat prin mijloace din ce in ce mai rafinate, pe masura ce autorul ei inainteaza in viata si in arta. Antologia de fata doreste sa ofere o istorie si o configurare a directiilor tematice in care s-au desfasurat exercitiile spirituale ale lui V. Voiculescu: definirea de sine, eu-in-lume; iubirea ca impuls spre fuziune; inserarea in natura; efortul continuu de a comunica cu nivelul spiritual al realitatii. Ea ofera in primul rand o propunere de comunicare individuala, oferind punctul de pornire. Pana unde va putea inainta devine meritul fiecarui cititor.


    ROXANA SORESCU

    citeste mai mult »

  • Tara de dincolo de negura. Hanu Ancutei

    comanda acum

    21 Septembrie 2011

    Tara de dincolo de negura. Hanu Ancutei

    Mihail Sadoveanu

    Hanu Ancutei, capodopera a marelui scriitor,cunoscuta chiar si de catre cei care n-au citit-o si folosita, ca un brand gata facut,in industria hoteliera, este o megapovestire despre arta povestirii.Intr-un han cu ziduri ca de cetate si cu o hangita, Ancuta, plina de „vino-ncoa“,intr-un timp pierdut in negura timpurilor si totusi nu prea indepartat, se desfasoara in fiecare seara un ceremonial al istorisirii unor intamplari iesite din comun. Spectatorii sunt si actorii acestuishow patriarhal care mizeaza mult pe vinul adus in carafe pantecoase, ca acelea care ii placeau lui Eminescu(cand mergea la „Bolta rece“ cu Ion Creanga), si pe... lentoare. Nimeni nu se grabeste, nimeni nu recurge la excentricitati pentru a-si mari audienta,desi o anumita preocupare pentru rating exista; nu intamplator, unele istorisiri sunt precedate de o promovare insistenta si, in plus, in cazul uneia dintre ele, se practica amanarile repetate, pentru a crea o asteptare in randurile ascultatorilor.


    ALEX. STEFANESCU 

    citeste mai mult »

  • Cele patru anotimpuri. Proiecte de trecut

    comanda acum

    14 Septembrie 2011

    Cele patru anotimpuri. Proiecte de trecut

    Ana Blandiana

    Fantasticul nu e opus realului, este doar o infatisare mai plina de semnificatii a acestuia. La urma urmei, a-ti imagina inseamna a-ti aminti. Aceasta a fost concluzia de la care pornind am inceput sa scriu proza, o proza pentru care important este sa nareze nu intamplari, ci obsesii; o proza a carei autenticitate nu consta din priceperea de a copia realitatea, ci din incapatanarea de a-i da un sens.


    ANA BLANDIANA

    citeste mai mult »

  • Balanta

    comanda acum

    07 Septembrie 2011

    Balanta

    Ion Baiesu

    In absenta autorului, plecat dintre semeni la 21 septembrie 1992, personajele literaturii sale, de la schita la piese de teatru si roman, continua sa ne retina atentia, evoluand spectaculos, odata cu viciile lor generice, in contemporaneitate. Ion Baiesu a fost un vizionar. Isi propusese, daca destinul nu s-ar fi opus, sa scrie o noua carte cu titlul Tara lui Papura-Voda, o sinteza unificatoare despre viata romanilor in cele doua sisteme politice, ambele incapabile sa ofere un raspuns la problemele omului in societatea de atunci si de acum. Asadar, in intregul sau, romanul lui Ion Baiesu confirma simtul pentru monstruos al scriitorului si apartenenta acestuia la familia spiritelor caragialiene.


    LUCIAN CHISU

    citeste mai mult »

  • Anotimpuri

    comanda acum

    31 August 2011

    Anotimpuri

    Radu Tudoran

    Cumva,  Anotimpurile seamana cu  Anatomia lui Grey. Stiti serialul. Numai ca aici nu intalnim chirurgi de elita, ci aviatori de prima mana. Si ei experimenteaza pana la limita frenezia unei profesii in care erorile se platesc scump. (Cu atat mai mult cu cat actiunea se desfasoara in anii cand, la noi si aiurea, zborul era abia la inceputuri.) Si ei vad moartea cu ochii zi de zi. Si ei iubesc, temandu-se totodata sa iubeasca prea patimas. Protagonista romanului, Manuela, e un fel de Meredith. Ii are la picioare pe cei mai buni dintre cei buni. Dar asta nu-i ocroteste destinul. Dramatic, in fond. O asemenea carte fermecatoare, se-ntelege, nu-i usor de scris dintr-un condei. De altfel, Radu Tudoran a simtit nevoia s-o refaca aproape cu totul. Si a refacut-o (in 1971, dupa o prima editie datand din 1943). Semn ca a crezut in ea.  


    COSMIN CIOTLOS 

    citeste mai mult »

  • Iubire Magica

    comanda acum

    24 August 2011

    Iubire Magica

    V. Voiculescu

    Descifrarea – nu foarte complicata – a mesajului care subintinde intreaga opera a lui V. Voiculescu este la fel de importanta ca si placerea pura a lecturii, cea de la primul contact cu textul. Voiculescu transmite prin intermediul literaturii de fictiune un adevar fundamental pe care il putem presimti, il putem intui si pe care putem incerca sa­l expunem rational, desi incomplet. Prin modul de organizare a textului – vechi si nou totodata, traditionalist si inovator –, Voiculescu propune cititorului cu fiecare scriere a sa o reconsiderare a raportarii la traditie. La orice traditie, a situarii omului in lume, a situarii autorului intr­un spatiu cultural. In spiritul unei vechi traditii, iubirea devine, din pura manifestare instinctuala, singura modalitate existentiala daruita fiintei umane de a patrunde in fluxul energiei universale.


    ROXANA SORESCU

    citeste mai mult »

  • Galeria cu vita salbatica

    comanda acum

    17 August 2011

    Galeria cu vita salbatica

    Constantin Toiu

    Romanul Galeria cu vita salbatica este un roman cum putine sunt in literatura romana,romanul postcomunist inca aspirand, cu alarmant de rare exceptii, la constructii narative de asemenea deschidere si miza si la partituri polifonice de un asemenea rafinament. O aspiratie inca neatinsa pentru partea covarsitoare a prozatorilor romani de astazi.


    NICOLETA SALCUDEANU

    citeste mai mult »

  • Neamul Soimarestilor

    comanda acum

    10 August 2011

    Neamul Soimarestilor

    Mihail Sadoveanu

    Neamul Soimarestilor contine toate ingredientele din reteta romanului medieval de aventura: personaje antitetice, dispuse pe axa maniheismului moral (Bine vs. Rau), tovarasia cavalereasca si chiar fratia de cruce, fapte de vitejie si intrigi de alcov, tradari si rasturnari de situatii, descrieri pitoresti ale diverselor „culori locale“...

    ANDREI TERIAN

    citeste mai mult »

  • Romania Pitoreasca. Schite si povestiri

    comanda acum

    03 August 2011

    Romania Pitoreasca. Schite si povestiri

    Alexandru Vlahuta

    Avem de-a face, pe ansamblu, cu o scriere situata undeva intre memorialul romantic de calatorie si textul de promovare a „identitatii“ autohtone. Organizat in secvente scurte, memorialul compenseaza lentoarea specii ca strabaterii „la pas“ a distantelor printr-o anumita viteza - si concizie – a relatarii, care-l apropie de reportaj, un reportaj liric si idealizant, fireste. E, oricum, greu de spus cat a mai ramas azi din pitorescul Romaniei mici a lui Vlahuta... Prezenta editie „Biblioteca pentru Toti“ are meritul de a recupera una dintre primele versiuni ale cartii din 1901, recuperand aproximativ pagini eliminate de cenzura comunista in numeroasele editii dintre 1948 si 1990. Portiunile cenzurate se refera de regula la monarhie si la Regele Carol I, intr-un mod ce nu are nimic de-a face cu „antimonarhismul“ atribuit, pe nedrept, scriitorului. Din contra, autorul apare ca un glorificator al monarhiei.

    PAUL CERNAT

    citeste mai mult »

  • Dumineca Orbului

    comanda acum

    27 Iulie 2011

    Dumineca Orbului

    Cezar Petrescu

    In Dumineca Orbului actiunea se intinde de-a lungul unei singure zile si poate fi  rezumata in cateva cuvinte: doi tineri se cunosc pe peronul Garii de Nord, se indragostesc si isi dau intalnire pe mai tarziu. E o melodrama in care se refl ecta cinematograful anilor ’30, dar si o satira deloc tandra a vietii din Capitala, cu umbrele, viciile si politicienii ei. Cine asteapta un happy-end trebuie sa stie ca autorul este un sadic depresiv si ca, in romanul lui Cezar Petrescu, Duminica Orbului cade intr-o zi de 13.

    Mihai Iovanel

    citeste mai mult »

  • Poezii cu un singur punct

    comanda acum

    20 Iulie 2011

    Poezii cu un singur punct

    Adrian Paunescu

    EDITIE
    Iarba va fi 
    cea mai populara
    editie
    a mormantului meu.

     

    ADRIAN PAUNESCU, vol. Intr-adevar, 1988

    citeste mai mult »

  • Cazul Magheru

    comanda acum

    13 Iulie 2011

    Cazul Magheru

    Mihail Drumes

    Daca punerea in ecuatie a „cazului Magheru“ este una dostoievskiana,rezolvarea este una politista. Semnificativ, melodrama isi traieste in romanul lui Drumes o alta varsta a modernitatii, uzand de noul instrumentar pus la dispozitie de psihanaliza. Raskolnikov nu avea la dispozitie teoriile lui Freud, in schimb, Ilarie Magheru dispune de un intreg aparat teoretic in calitatea sa de medic interesat de domeniul psihanalizei si, in cadrul ei, de vindecarile pe baza de hipnoza. Asistarea pas cu pas a evolutiei lui Ilarie de la un copil fragil, hipersensibil, care traieste nuantat-nevrotic experienta mortii unor fiinte apropiate la inscrierea sa pe traseul experientelor profesionale configureaza un adevarat Bildungsroman. Mihail Drumes isi construieste perso najul  ca pe o fiinta exceptionala, fapt revendicat si prin precocitatea intelectuala, dar mai ales prin sensibilitatea exacerbata.

    ANGELO MITCHIEVICI

    citeste mai mult »

  • Oase plangand

    comanda acum

    06 Iulie 2011

    Oase plangand

    Nichita Stanescu

    Invinge, asadar, si in aceasta selectie de carti si poeme, imaginea autenticului poet Nichita Stanescu, neegalat constructor de viziuni transfiguratoare ale lumii de carne si sange, rafinator  “operator al limbajului“, a carui opera inregistreaza tulburator, in apropierea prematurei incheieri, un profund  filon elegiac, o tensiune ramasa nerezolvata si fertila in urmarile ei, dintre biografie si transcrierea ei in registre inalt simbolice, mereu pandite de nelinistea alterarii si a firestii caderi in dramatica „stare de om“.


    ION POP

    citeste mai mult »

  • Vanatoarea Regala

    comanda acum

    29 Iunie 2011

    Vanatoarea Regala

    D.R. Popescu

    Felul in care a fost intampinat romanul Vanatoarea Regala arata succesul unei teme sustinute cu forta de D.R. Popescu: cea a „satului demonizat“. Satul demonizat, nu-i asa, de personajele „lumii noi“. De „ingerii cazuti“. Succesul de care s-a bucurat romanul chiar in momentul aparitiei arata ca era o carte  asteptata. Care a invins doctrina, raportul oficial.

     

    Cornel Ungureanu

    citeste mai mult »

  • Dincolo de nisipuri

    comanda acum

    22 Iunie 2011

    Dincolo de nisipuri

    Fanus Neagu

    In viata de fiecare zi, precum si in fiecare rand asternut pe hartie, Fanus Neagu n-a renuntat niciodata la el insusi. In povestiri, in romane, in piese de teatru, in cronici sportive, Fanus Neagu n-a stiut ce este jumatatea de masura, a spus ce-a vrut, niciodata indiferent fata de adevar, tot timpul proband si argumentand dreptul scriitorului de a fi  scriitor. Fanus Neagu a scris intr-o limba despre care am putea spune ca este dumnezeiasca; asa ca am putea conchide ca, inca din anii ’60, Cel de Sus a lasat Creatia pe mana lui Fanus Neagu. Fanus a fost prietenul scriitorilor, prietenul gazetarilor, prietenul sportivilor! Fanus Neagu ne aude acum si ne iarta pentru greselile noastre. In ultimii ani, Fanus Neagu ne-a oferit o uluitoare dovada a indestructibilitatii sale su¬fletesti – o dovada teribila a puterii sale de a ramane acelasi in fata tuturor conditionarilor biologice. Asa cum a ramas acelasi in fata tuturor conditionarilor istoriei.

    D.R. POPESCU



    citeste mai mult »

  • Intrusul

    comanda acum

    15 Iunie 2011

    Intrusul

    Marin Preda

    Intrusul este, intr-un anume sens, chiar un roman al infrangerii regimului comunist. Nu de catre democratie sau de catre firava opozitie interna, ci 1) de catre fortele obscure ale psihe-ei umane, si 2) de catre propria sa demagogie. Niciunul dintre personajele din roman nu se lasa transformat in vreun fel de catre regim: Surupaceanu devine doar electrician, nu si comunist, Maria ramane o femeie pe care discursul oficial despre “familia socalista” n-o opreste sa-si caute fericirea in afara cuplului, directorul combinatului, desi se pregateste sa termine facultatea la seral, nu se transforma si in “activistul bun”, oferindu-i eroului Surupaceanu, dupa accident, doar un derizoriu post de portar [...] Paradoxul intregii opere a lui Marin Preda este acela ca invingatori sunt numai invinsii, caci numai ei au puterea de a se ridica si de a o lua de la capat. Conditia tragica a omului, in viziunea lui Preda, rezida in contradictia dintre imposibilitatea reintoarcerii si evidenta incapatanatei reintoarceri a fiintei strivite de istorie.

    RAZVAN VONCU

     

    citeste mai mult »

  • Baltagul. Cazul Eugenitei Costea

    comanda acum

    08 Iunie 2011

    Baltagul. Cazul Eugenitei Costea

    Mihail Sadoveanu

    Nicio alta carte a lui Sadoveanu (care a publicat peste o suta) si putine din literatura romana au fost citite in moduri atat de diferite si de contradictorii precum Baltagul. I-am intrebat deseori pe studentii mei de ce socotesc ei ca romanul cel mai lipsit de ambiguitate poetica dintre toate ale lui Sadoveanu a declansat o batalie hermeneutica unica in critica noastra. De ce, cu alte cuvinte, o intriga politista a facut sa curga mai multa cerneala decat mitologicalele spre care autorul  Crengii de aur parea dintotdeauna sa aiba o mare aplecare?

     

    NICOLAE MANOLESCU

    citeste mai mult »

  • Pe drumuri de munte

    comanda acum

    01 Iunie 2011

    Pe drumuri de munte

    Calistrat Hogas

    Volumul lui Calistrat Hogas este mult mai bogat in sugestii si savori decat se admite de regula. El poate aduce unui cititor rabdator si iubitor de literatura, nu doar de actiunea cuprinsa in ea, numeroase motive de bucurie din zone multiple, in care se poate manifesta mestesugul unui scriitor. Fie Hogas diletant sau minor, superior sau mare in minoratul sau, cum s-au pronuntat, nu fara dreptate, criticii; sigur e insa ca, de mai bine de un secol, farmecul lui continua sa se exercite asupra numitului cititor.


    HORIA GARBEA

    citeste mai mult »

  • Bunavestire Vol.2

    comanda acum

    25 Mai 2011

    Bunavestire Vol.2

    Nicolae Breban

    In peisajul literaturii romane, cu numerosi scriitori de nisa, atenti, prea atenti la miscarile imprevizibile ale modei si la cerintele pietei, preocupati doar de efectul imediat al cartilor lor, Nicolae Breban e o prezenta stingheritoare. El se arata a fi  un calaret singuratic cu ochii atintiti la himera marii literaturi. Breban apartine speciei rarisime a celor care infrunta, transfi gurati de o nobila sminteala, ridicolul si neincrederea, in numele unui ideal artistic inconfundabil: acela de a patrunde in taramul necunoscut al
    fiintei.

    EUGEN NEGRICI

    citeste mai mult »

  • Bunavestire Vol.1

    comanda acum

    18 Mai 2011

    Bunavestire Vol.1

    Nicolae Breban

    Bunavestire este un punct de hotar in evolutia romanului romanesc. A spulberat fundamentele realismului traditional intrucat a produs dovada ca romanul poate fiinta si fara preceptele constrangatoare ale verosimilului, fara respectul paralizant pentru determinari, cauzalitati si motivatii socio-psihologice. Prin ignorarea regulilor scriiturii romanesti si prin anularea distinctiilor autor-narator, narator-personaj, autor-personaj, Bunavestire reprezinta si o revolutie in plan stilistic. Dovedind ca omul e o fiinta imprevizibila, integral ambigua si de necuprins in statistici, formule si tipologii, Nicolae Breban si-a demon trat totala lui incompatibilitate cu regimul comunist si, de altfel, cu orice regim care slobozeste in lume acele „termite ale reductiei“ de care vorbea Kundera.

     

    EUGEN NEGRICI

    citeste mai mult »

  • Ultrasentimente. Mieii Primi. Fantana somnambula

    comanda acum

    11 Mai 2011

    Ultrasentimente. Mieii Primi. Fantana somnambula

    Adrian Paunescu

    Adrian Paunescu se hranea sufleteste cu multimi! Dar aceasta propensiune nu era demagogica, ci expresia unei mari generozitati; cercul sociabilitatii sale era nemasurat, pentru el ceilalti existau in absolut. Iar intinderea disponibilitatii sale omenesti pare, retrospectiv, neverosimila.Glorios literar de tanar, regasindu-se peste ani aproape doborat de evolutia unui destin complex, el isi va regasi, printr-un veritabil „asalt al maselor“, locul de poet de prima importanta.

    ILIE CONSTANTIN

    citeste mai mult »

  • Teatru de Vasile Alecsandri

    comanda acum

    04 Mai 2011

    Teatru de Vasile Alecsandri

    Daca poezia lui Alecsandri a jucat un rol important in structurarea si stabilirea genului inainte de Eminescu, daca proza sa a dat un puternic impuls genului memorialistic, dezvoltat catre sfarsitul acestui secol care a vazut cele mai rapide si mai revolutionare treceri la modernitate, teatrul este genul care l-a reprezentat cel mai bine pe autor si a ramas in mare parte accesibil unui public larg, intotdeauna sensibil la generozitatea ideilor, la bonomia umorului sau, la comicul de limbaj si de ambianta care contureaza o lume evident schematizata, dar veridica in trasaturile ei caracteristice.

    MIRCEA ANGHELESCU

    citeste mai mult »

  • Excelsior

    comanda acum

    27 Aprilie 2011

    Excelsior

    Alexandru Macedonski

    Volumul de fata, intitulat  Excelsior, o generoasa antologie a poeziilor lui Alexandru Macedonski, incearca sa ofere publicului imaginea cat mai cuprinzatoare a zonei ce a conferit autorului celebritate, adica a poeziei sale; se regasesc aici toate piesele reusite ale lui Macedonski, alaturi de altele doar reprezentative pentru o anumita perioada a creatiei poetului. Poezia in limba romana reflectata in volumul nostru nu a reprezentat nici pe departe singura preocupare a unui autor proteic, prolific, solicitat de variate orizonturi: Macedonski a scris versuri in franceza, a tradus din poeti francezi, a compus proza – uneori la nivelul celor mai bune dintre poeziile sale –, a fost de asemenea autor dramatic, cu unele piese interesante (de exemplu Moartea lui Dante); in fine, jurnalist agitat si productiv, a urmarit atent evolutia literaturii noastre si a publicat unele articole de interes teoretic deosebit, prime formulari in limba romana ale doctrinei simboliste. Aceste aspecte, variate si policrome, alcatuiesc personalitatea pitoreasca a lui Macedonski, desi in constiinta publica el s-a impus mai ales ca poet. Proza sa, ca si partea cea mai interesanta a teatrului au fost compuse vizibil de un poet si au ramas primordial „poetice“. Marturia suprema a originalitatii lui este poezia. Prin cateva capodopere, el ramane singurul poet roman de la finele secolului al XIX-lea care a propus o viziune complet diferita de cea eminesciana si a intrezarit directia in care avea sa evolueze literatura noastra din secolul XX.

    MIHAI ZAMFIR

    citeste mai mult »

  • Princepele

    comanda acum

    20 Aprilie 2011

    Princepele

    Eugen Barbu

    Prozatorul stie cum sa indulceasca ciocnirea permanenta dintre istorie si traire. Prima ramane dura, a doua devine, cand si cand, tolerabila. Si asta in masura in care intervine, mai de fiecare data, genul de senzualitate, de palpit al simturilor in stare sa traga din cercul de foc al istoriei efemerul trairii, bucuria trecatoarelor clipe, inainte sa cunoasca mari, amarnice incercari. Roman al neomeniei, al disimularii si exasperarii,  Princepele inchide in sine scrutarea unui tip al dezagregarii. Recomanda opera prozatorului superior, propune stralucit unul dintre punctele lui de reper.

    Henri Zalis

    citeste mai mult »

  • Biserica Neagra.  Echinoxul nebunilor si alte povestiri

    comanda acum

    13 Aprilie 2011

    Biserica Neagra. Echinoxul nebunilor si alte povestiri

    Anatol E. Baconsky

    Farmecul si singularitatea povestirilor raman intacte la schimbarea perspectivei de lectura de dupa 1989, dar la prima publicare in Romania, in 1990, a  Bisercii negre aceasta carte-mit, cu puternicul ei mesaj subversiv, e recuperata ca document al unei realitati presupus defuncte, ca reper absolut in istoria unui gen literar la noi – utopia neagra – si abia apoi ii sunt evaluate implinirile sau ratarile estetice. Cu o „melancolie exasperata“ ori doar cu rece inteligenta detectivistica, cititorul postdecembrist poate stabili analogiile: puzderia dulapurilor  rosii face trimitere la culoarea partidului unic, limbajul cersetorilor e facut din stereotipiile imbracate in haina pretiozitatii, care au a asfi xiat relatiile umane cateva decenii, cartea mica de buzunar pe care oamenii sunt fortati sa o accepte nu prea ascunde carnetul de partid, mizeria vestimentara si alimentele pe care groparii le aduc de-acasa, „felii mari de mamaliga rece cu marmelada de dovleac“, vorbesc despre o lume careia i-a fost furata demnitatea, „bustul unui batran cu mustati enorme“, adulat in cele mai desantate forme, n-are cum sa nu aminteasca de cultul lui Stalin, fi nalul, ce pare al unui Caragiale tragic – modificare care fara sa se schimbe nimic –, nu poate sa nu evoce schimbul generatiilor comuniste Dej-Ceausescu.

    CRINA BUD

    citeste mai mult »

  • Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda

    comanda acum

    06 Aprilie 2011

    Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda

    Mihail Sadoveanu

    O istorie politica, una de dragoste si una de calatorie. [...] Sa lasam deci istoriile pe mai tarziu si sa ne concentram o clipa asupra Istoriei. Se cunoaste felul in care gandea Sadoveanu trecutul  Moldovei. Ca pe o alunecare accelerata dinspre o epoca aurorala catre una de o tragica meschinarie. Cea dintai – construita de eroi, cea de-a doua – urzita de intriganti. In doar doua secole, lucrurile se schimba radical. Din bine in rau si din rau in mai rau. Punctul  cel mai de jos il constituie domnia lui Duca. [...] Dar, daca e vorba de subtilitate, tot decadenta veacului al XVII-lea e mai subtila. Ca personaj, Stefan cel Mare da nastere unui foarte bun roman de aventuri. Voda Duca e insa garantul unei capodopere.

    COSMIN CIOTLOS

    citeste mai mult »

  • Tiganiada

    comanda acum

    30 Martie 2011

    Tiganiada

    Ion Budai-Deleanu

    Nicio alta opera literara romaneasca n-a avut atata ghinion ca Tiganiada, epopee careia i-a trebuit un secol si jumatate pentru a  fi recunoscuta drept o mare creatie. [...] Mai poate fascina epopeea astazi? Prin ce anume? Raspunsul se afla intr-o noua lectura a acestei epopei barochiste, poem epic burlesc, (auto)parodic, adevarata „comedie a literaturii“, metafictiune sofisticata, cu mai multe niveluri textuale, un vast poem autoreferential scris de primul autor roman cu constiinta textuala.

    Marius Chivu

    citeste mai mult »

  • Fetele Tacerii Vol. 2

    comanda acum

    23 Martie 2011

    Fetele Tacerii Vol. 2

    Augustin Buzura

    In ciuda suferintelor pe care partizanii din Apuseni, Fagaras si Maramures le-au provocat, lupta si curajul lor au zguduit frica, indolenta si starea de hibernare a unui popor care, de cele mai multe ori, in locul demnitatii si infruntarii istoriei alege suferinta, rabdarea, asteptarea. Am strabatut nu o data drumurile acestor personaje tragice, inselate grosolan si de cei pe care i-au iubit si de cei pe care i-au urat. Si le-am strabatut cu niste zeci de ani inaintea actualilor cercetatori, cand riscurile de a te intalni cu si de a scrie despre asemenea luptatori erau neinchipuit de mari. Nu spun toate acestea ca sa ma mandresc, ci pur si simplu marturisesc cum s-a intamplat. Asta si pentru ca atunci, in acei ani, nu am tacut toti, asa cum au tacut cei ce astazi ne mustra.

    AUGUSTIN BUZURA

    citeste mai mult »

  • Fetele Tacerii Vol. 1

    comanda acum

    16 Martie 2011

    Fetele Tacerii Vol. 1

    Augustin Buzura

    Nu exista probabil niciun roman in literatura romana care sa egaleze macar, nu sa depaseasca, Fetele tacerii în materie de atrocitati traite, savarsite, suportate. Brutala, primitiva, abrutizata, lumea cartii lui Augustin Buzura sta pe un cazan de ura care  fierbe. Romanul  propune, de fapt, o calatorie la radacinile raului, un rau pe care circumstantele istorice si politice doar il modeleaza, dar nu-l zamislesc. Radicalitatea viziunii lui Augustin Buzura interiorizeaza istoria si politicul intr-un strigat de furie, deznadejde si revolta, fara egal in literatura romana.

    MIRCEA IORGULESCU

    citeste mai mult »

  • Risipitorii

    comanda acum

    09 Martie 2011

    Risipitorii

    Marin Preda

    Risipitorii reprezinta o lectura fundamentala pentru cel care isi doreste sa cunoasca in profunzime opera lui Marin Preda. Efigia scriitorului ne apare aici cu atat mai tulburatoare.Cheltuind aproape zece ani pentru cizelarea acestui roman, Marin Preda a fost un risipitor norocos: acest stil indirect liber pe care invata acum sa-l foloseasca se va regasi, spre exemplu, si in “Cel mai iubit dintre pamanteni.Cu Risipitorii Marin Preda invata cum sa fie un scriitor profesionist, adica, in esenta, un scriitor care stie sa-si gestioneze mai bine dilemele de creatie si care este capabil sa treaca mai usor de la un tip de univers la unul opus, de la o tematica la alta.

     

    Oana Soare

    citeste mai mult »

  • Cele mai frumoase poezii de dragoste

    comanda acum

    02 Martie 2011

    Cele mai frumoase poezii de dragoste

    Adrian Paunescu

    Vai mie, autor de tragedii,/ O s-ajung exemplar,o sa se predea/Lectii de literatura universala/Pe textele mele,/Biata autopsie,/Vinovata si impudica autopsie,/Cati din voi, care va veti supara pe copiii vostri,/C-au luat note mici/ La lectia „Poezia lui Adrian Paunescu“/N-ati fi azi in stare/Sa ma ucideti/Pentru poezia de dragoste/La care nu copiii vostri, /Ci voi ati putea ramane repetenti. 

     

    Adrian Paunescu, Iubiti-va pe tunuri, 1981

    citeste mai mult »

  • Domnisoara Christina, Sarpele

    comanda acum

    23 Februarie 2011

    Domnisoara Christina, Sarpele

    Mircea Eliade

    In Domnisoara Christina naratorul stie tot ce vad, sau isi inchipuie ca vad, toate personajele, cu numai doua exceptii: Simina si Christina. El poate privi evenimentele din perspectiva fiecarui om, dar nu si din cea a strigoiului. La fel, nici in Sarpele el nu povesteste ce vede sau gandeste Andronic, ci numai si numai cum il vad toti ceilalti pe el! Naratorul nu stie cum vede non-umanul pe oameni sau ce gandeste acesta. „Il privea nesatioasa, infometata“, ne spune, in primul roman, naratorul, dar acesta povesteste scena din perspectiva lui Egor, nu a Christinei, caci numai el aude ce-i spune Christina si o vede privindu-l. Si totusi, in Sarpele exista o singura exceptie, memorabila. Cu putin inainte de sfarsit, dupa ce Dorina a adormit si Andronic se culca si el, „O privi cum doarme langa el, goala si vie, nein chipuit de frumoasa in nestiuta ei sinceritate. Apoi, ca si cum ar fi vrut sa alunge o vraja, Andronic se culca deasupra fruntii fetei, zambi prelung  si se culca alaturi, cu obrazul odihnit pe sanul ei“. Naratorul poate vedea ca Andronic  o priveste pe Dorina, dar nu poate sti cum o vede decat daca intra o clipa in perspectiva lui: „goala si vie, neinchipuit de frumoasa in nestiuta ei sinceritate“.

     

    SORIN ALEXANDRESCU

    citeste mai mult »

  • Cantice tiganesti si alte poeme

    comanda acum

    16 Februarie 2011

    Cantice tiganesti si alte poeme

    Miron Radu Paraschivescu

    In  ultimul interviu dat (in Ceahlaul, din Piatra-Neamt), in  decembrie 1970, Miron Radu Paraschivescu, tine sa faca „o simpla punctare: de natura istorico-literara“: „Eu scrisesem Cantice tiganesti cand l-am gasit pe Lorca. Pentru ca placheta era subtire m-am oprit sa-l traduc pe Lorca si am fost cotat ca un fel de plagiator. […] Eu nu am voie sa scriu o alta carte, fiindca-mi dau oamenii in cap cu asta: Paraschivescu e autorul Canticelor tiganesti. Cartea isi mananca autorul...”

     

    Ilie Constantin

    citeste mai mult »

  • Sfarsit de veac in Bucuresti

    comanda acum

    15 Februarie 2011

    Sfarsit de veac in Bucuresti

    Ion Marin Sadoveanu

    Sfarsit de veac are un ritm bine marcat de scene în care conflictul e psihologic. Sunt scene de lupt?, de duplicitate si de strategie, conduse cu man? sigur?, în care personajele îsi confrunt? interesele, dar si firea ascuns?. Maestrul de ceremonii este, fireste, Urmatecu, plin de vitalitate, neobosit, viclean, calculat, altruist si crud totodat?, pe care doar lucrurile neclare, ciud??eniile, capriciile femeilor, nebunia si moartea îl tulbur?, sco?andu-l din apele în care se scald? de obicei. Chefurile uriase pe care le trage dup? înmormant?ri vin din nevoia de a se reechilibra psihic. Dac? boierul Barbu e un Tuzluc, iar Jurubi?a, o Kera Duduca, Urmatecu e un Dinu P?turic? ininit mai complicat si mai subtil, realizat la alte dimensiuni fizice si morale. Nu exist?, cum exist? de obicei în romanul de acest tip, personaje pozitive ori negative. Nici aplecarea spre caricatur? de la romancierii postbelici. Am putea spune chiar c? pan? si cei mai netrebnici sunt privi?i cu anume compasiune. Un element important este acela biografic, care atenueaz? eventualul spirit critic.

     

    NICOLAE MANOLESCU

    citeste mai mult »

  • comanda acum

    15 Februarie 2011

    Sfarsit de veac in Bucuresti

    Ion Marin Sadoveanu

    Sfarsit de veac are un ritm bine marcat de scene în care conflictul e psihologic. Sunt scene de lupt?, de duplicitate si de strategie, conduse cu man? sigur?, în care personajele îsi confrunt? interesele, dar si firea ascuns?. Maestrul de ceremonii este, fireste, Urmatecu, plin de vitalitate, neobosit, viclean, calculat, altruist si crud totodat?, pe care doar lucrurile neclare, ciud??eniile, capriciile femeilor, nebunia si moartea îl tulbur?, sco?andu-l din apele în care se scald? de obicei. Chefurile uriase pe care le trage dup? înmormant?ri vin din nevoia de a se reechilibra psihic. Dac? boierul Barbu e un Tuzluc, iar Jurubi?a, o Kera Duduca, Urmatecu e un Dinu P?turic? ininit mai complicat si mai subtil, realizat la alte dimensiuni fizice si morale. Nu exist?, cum exist? de obicei în romanul de acest tip, personaje pozitive ori negative. Nici aplecarea spre caricatur? de la romancierii postbelici. Am putea spune chiar c? pan? si cei mai netrebnici sunt privi?i cu anume compasiune. Un element important este acela biografic, care atenueaz? eventualul spirit critic.

     

    NICOLAE MANOLESCU

    citeste mai mult »

  • Fratii Jderi

    comanda acum

    09 Februarie 2011

    Fratii Jderi

    Mihail Sadoveanu

    Din notele Profirei Sadoveanu la volumul 13 al editiei de autor (Editura de Stat pentru Literatura si Arta, 1958), ce cuprinde Fratii Jderi, aflam ca modelul Jderului mititel a fost Paul Mihu,mezinul lui Sadoveanu. In intentia scriitorului, romanul urma sa continue, devenind tetralogie. Murind Paul Mihu, ca militar, pe front, in septembrie 1944, Sadoveanu a fost atat de zguduit, incat n-a mai avut puterea de a continua scrierea. Si neincheiat insa, romanul Fratii Jderi, un roman-epopee, este cel mai amplu si cuceritor dintre romanele istorice (si nu doar istorice) sadoveniene si, implicit, una dintre principalele capodopere ale prozei romanesti de totdeauna.

     

    Dumitru MICU

     

    citeste mai mult »

  • Fratii Jderi

    comanda acum

    02 Februarie 2011

    Fratii Jderi

    Mihail Sadoveanu

     

    In Izvorul Alb, intriga, mai putin centranta, se creeaza prin nazuinta parcalabului de Neamt, Neculai Albu, de a si-o face nora, prin insotirea cu fiul sau, pivnicerul Niculaies, pe Marusca, fiica lui Iatco Hudici, cel mai bogat boier din Tara de Sus. Neobtinand mana fetei, o adolescenta, Niculaies o „fura“ si o duce în Lehia. Simion si Ionut Jder, insotiti de prieteni si slugi, izbutesc s-o recupereze si sa-l pedepseasca pe rapitor. Marusca se va marita cu Simion, comisul al doilea, feciorul cel mai varstnic al Jderului batran. Acest episod sentimental, cu desfasurare larga, cu bogate ramificatii, nu e fara legaturi cu celelalte parti ale romanului. El se integreaza în totul narativ prin rafinate implicatii politice. Marusca e fiica lui Iatco Hudici doar juridic; tatal ei real, ignorat ca atare, e Stefan, domnul. Petitorul ei refuzat e nepotul lui Mihu, pe care esecul in tentativa de a face sa dispara calul cu care Stefan cel Mare merge în razboaie nu l-a determinat sa-si curme uneltirile împotriva domnitorului.

     

    Dumitru Micu

     

    citeste mai mult »

  • Fratii Jderi

    comanda acum

    26 Ianuarie 2011

    Fratii Jderi

    Mihail Sadoveanu

     

    Intreaga creatie a prozatorului, cand nu deshumeaza perioade revolute, pune, intr-un fel sau altul, lumea prezentului in relatie cu trecutul istoric. Istoria este inerenta timpului sadovenian, asa cum, intr-un mod deosebit de pregnant, invarianta definitorie a spatiului sadovenian e natura. Tot ce e bun, sanatos, in naratiunile scriitorului, de la om la dobitoace si la stihii, indeplineste, in masuri variabile si nu rareori in moduri naprasnice, legile de nestramutat ale naturii (natura fiind, in intelegerea cu tenta panteista a lui Sadoveanu, expresia fenomenala a eternitatii) si, implicit, permanentizeaza virtuti ale acelor oameni integrati in natura prin care ei, in momente sublime ale trecutului, si-au revelat vigoarea fizica si forta morala a neamului caruia apartin.

     

    Dumitru Micu

    citeste mai mult »

  • Groapa

    comanda acum

    19 Ianuarie 2011

    Groapa

    Eugen Barbu

    Eroii lui Barbu sunt oamenii cei mai naturali, neafectati de cultura, n-au maniere sau manierele lor sunt instinctele fundamentale ale animalului sanatos si normal. Nu exista scrupule si nici pedepse dincolo de cele naturale, Decalogul, cazuistica juridica si Codul Penal au fost inventate,dar nu pentru a fi aplicate sever. In lume domina puterea, crima, sexul, realizarea individuala si cu grupul, care-si au propriile legi.

    Romanul a fost criticat pentru limbaj, dar si pentru accentul pus pe acte licentioase. De fapt, nicio actiune nu depaseste naturalul, vicii si perversiuni nu exista. In spatiul Gropii nu sunt homosexuali, „Aia mica“ nu e chiar atat de mica incat studentul sa fie acuzat de pedofilie, nici sexul colectiv nu deriva in excese sadice. Exista exclusiv copulatie naturala, nici urma de amor soft, iar unicul drog al lumii este alcoolul cunoscut de cand lumea. Filosofia curenta este cea formulata de Titi Aripa intr-un distih bazat pe frustrarea unei rime automate: „Eu sunt Titi Aripa/Beau si pup/Ce-am avut si ce-am pierdut.“

     

    Marian Popa

    citeste mai mult »

  • Frumosii nebuni ai marilor orase

    comanda acum

    12 Ianuarie 2011

    Frumosii nebuni ai marilor orase

    Fanus Neagu

    Frumosii nebuni canta dragostea, libertatea si razvratirea. Adica viata. Paginile scrise atunci se pastreaza ca fumul in crestatura icoanelor potrivite sub candela Timpului. Sunt de zapada albastra, de Dunare neistovita si umbla-n ele sanii alungite de crivat, duhul legendelor si al gerului care inclesteaza Bucurestii la margini de Orient si langa inima binecuvantata a tineretii si a femeilor.

     

    Fanus Neagu

     

     

    Reusita romanului e cu atat mai remarcabila, cu cat modelele reale ale celor trei crai (ca si ale altor personaje) sunt lesne recognoscibile. Radu Zavoianu, bunaoara, este construit pornind de la modelul cantaretului Dan Spataru, Ed Valdara de la cel al fotbalistului Cornel Dinu, iar Ramintki este un alter ego al autorului insusi. Transformarea lor in „crai“ n-ar fi fost posibila fara o spargere a limitelor realismului, fara o punere intre paranteze a conventiilor romanului traditional si, evident, fara apelul la instrumentele fantasticului.

     

    Razvan Voncu

    citeste mai mult »

  • Un port la rasarit

    comanda acum

    05 Ianuarie 2011

    Un port la rasarit

    Radu Tudoran

    In 1941, cand a publicat Un port la rasarit, Radu Tudoran avea treizeci si unu de ani, ceea ce inseamna ca a inceput sa lucreze la acest prim roman al sau, de aproximativ cinci sute de pagini, inca dinainte de a implini treizeci. La acea varsta stia aproape totul despre lumea in care traia si isi propunea nu sa il epateze cu un teribilism ieftin pe cititor, ci sa il incante, transportandu-l in zone ale existentei romanesti mai putin cunoscute. Nu intamplator, romanul Un port la rasarit rezista si azi, dovedindu-si inca o data, la saptezeci de ani de la prima lui aparitie, puterea de seductie.

     

    Alex. Stefanescu

    citeste mai mult »

  • Balade si idile. Fire de tort

    comanda acum

    29 Decembrie 2010

    Balade si idile. Fire de tort

    George Cosbuc

    Cea mai intinsa parte a operei lui Cosbuc e cea consacrata eroticii rurale. Supusa acestor determinari care decid cursul vietii sub toate aspectele, iubirea descifrata de poet in sufletele tinerilor (a fetelor indeosebi) ce populeaza lumea Baladelor si idilelor, a Firelor de tort se distinge printr-o intensitate si prospetime particulare. Cosbuc revela erosul taranesc in toate fazele sale. Prima este faza inmuguririi tainice a sentimentului. O fata sta in fata oglinzii. Copilaresc, rasfatul ei tradeaza inceputul preocuparii de a placea: „Uite, zau, acum iau seama/ Ca-mi sta bine-n cap naframa,/ Si ce fata frumusica/ Are mama!”

     

    Dumitru Micu

    citeste mai mult »

  • Teatru

    comanda acum

    22 Decembrie 2010

    Teatru

    I.L. Caragiale

    Caragiale a delimitat si impus teritoriul dramaturgiei romanesti cu numai cinci piese, patru comedii si o drama, scrise pe durata a doar unsprezece ani. Timp de un secol si peste trei decenii, cat a trecut pana astazi de la prima lectura publica a Noptii furtunoase, cea dintai dintre marile lui piese, perimetrul problematic, de viziune, stilistic si topologic al teatrului romanesc, atat in registrul comediei, cat si in cel al dramei, fie aceasta “de idei”, fantastica ori mitologizanta, a ramas cel stabilit de Caragiale. Pentru literatura dramatic romaneasca el a avut si are acelasi rol ca in literatura franceza Corneille, Racine si Moliere laolalta. I-a fixat, pentru eternitate probabil, tiparele si intinderea, specificul si frontierele.

     

    Mircea Iorgulescu

    citeste mai mult »

  • Repetabila povara

    comanda acum

    15 Decembrie 2010

    Repetabila povara

    Adrian Paunescu

    Daca reflectia lui Goethe este corecta (orice poezie este ocazionala), putem spune ca Adrian Paunescu a scris, totdeauna, sufocat de emotie si cu un teribil sentiment al urgentei, poezie ocazionala: poezie provocata de un eveniment, mare si mic, al lumii din afara, poezie clara, comunicativa, agitata si agitatoare, sprijinita de o retorica inepuizabila si productiva.

     

    Eugen Simion

    citeste mai mult »

  • Poemul Invectiva

    comanda acum

    08 Decembrie 2010

    Poemul Invectiva

    Geo Bogza

    Ca multi avangardisti, Bogza a manifestat o inclinatie speciala pentru volumele cu caracter programatic. Daca Jurnal de sex era compus ca o monografie a puritatii instinctului erotic, Poemul Invectiva este conceput ca o „cronica neagra“ a ravagiilor sexualitatii, a instinctului primar, incontrolabil, ce nu tine seama de norme, conventii, reguli, atentand la conformismul comod al societatii si demascandu-l in toata „goliciunea“ sa obscena. Caracterul sau etic apare cat se poate de manifest, iar contestarea valorilor „inalte“, fals-pozitive, merge mana in mana cu elogiul lucrurilor umile, dispretuite, declasate.

     

    Paul Cernat

    citeste mai mult »

  • Imposibila intoarcere

    comanda acum

    24 Noiembrie 2010

    Imposibila intoarcere

    Marin Preda

    Cititorul va lua act de bogatia acestei carti de eseuri care aduna in jurul marii teme a raporturilor cu timpul si a imposibilei intoarceri nenumarate consideratii privind societatea romaneasca postbelica, destinul scriitorului in noua lume, marturisiri ale autorului despre propriul scris si despre propriile personaje, observatii despre polemica, despre tema povestitorului, despre „facatorii de cuvinte“, despre „neobosita inventivitate a tipului infect“, despre creatie si morala, despre actualitatea lui Caragiale, despre ce vom citi maine. Si nu in ultimul rand despre felul in care scriitorii romani aduc un raspuns la intrebarea „ce este omul?“ De la Creanga la Matei Caragiale, scriitorii romani au tinut sa aduca un raspuns la aceasta intrebare, ceea ce inseamna, socoteste Marin Preda, „ca nu avem o literatura mica“.

     

    Gabriel Dimisianu

    citeste mai mult »

  • Huliganii

    comanda acum

    17 Noiembrie 2010

    Huliganii

    Mircea Eliade

    Multe din resorturile, mai mult sau mai putin (ne)vazute ale lui Alexandru Plesa, Petru Anicet ori Mitica Gheorghiu actioneaza in virtutea acestei inconstiente cultivate, a virulentei deliberate. O agresivitate aparent dezorientata, dar vizand, in fapt, topirea oricaror limite, nu doar a simplelor conveniente sociale, si pe care pasionalitatea vietii interbelice romanesti (si nu numai), cu otraviri, dueluri, crime si sinucideri din amor mereu la ordinea zilei, o presupunea si o sustinea din plin.

    Mult sadism masculin, dar si mult masochism feminin in  Huliganii. Fata de senzualitatea frizand isteria, deopotriva a fecioarelor si a prostituatelor, dilemele lui Alexandru privind libertatea individuala („imperfecta”) si cea colectiva („a speciei umane, grandioasa, euforica”) tin de conversatiile de salon ale adolescentilor acneici. Cum sa nu gandeasca Dragu („cu ura”), afland decizia lui Plesa de-a se insura cu prima fata care-i iese-n cale, ca are de-a face cu „un imbecil frumos, care-si nascoceste probleme de constiinta”? „Senzatia de frig, de umezeala, de singuratate ajunsese insuportabila”. Si tot el conchide: „Fiecare om vrea sa fie liber in viata, dar toti fug de consecintele libertatii lor”.

     

    Dan C. Mihailescu

    citeste mai mult »

  • Creanga de aur. Ostrovul Lupilor

    comanda acum

    10 Noiembrie 2010

    Creanga de aur. Ostrovul Lupilor

    Mihail Sadoveanu

    Am fost convins, de la primele articole pe care le-am scris si pana la monografia din 1976 de ceea ce am numit livrescul lui Sadoveanu sau carturarismul lui. A fost nevoie, cum se vede, de aproape trei sferturi de secol pentru ca, dintr-un mare primitiv, Sadoveanu sa fie considerat un scriitor cult, intelectual si livresc. Desigur, nu toata opera lui imensa poate fi inscrisa intr-o unica formula, dar partea ei cea mai valoroasa si originala este definita de acest carturarism superior. E adevarat ca nu s-a dat foarte mare atentie faptului ca, de la un moment inainte, Sadoveanu a repovestit in limba lui irepetabila cartile altora, cum ar fi Genoveva de Brabant, legenda medievala franceza, in Maria sa puiul padurii, sau legenda Indiana a lui Sindipa, in Divanul persian. S-ar fi observat ca numeroase alte romane sadoveniene contin referinte directe sau rescrieri ale unor carti cunoscute, straine sau romanesti. Am numit aceasta particularitate a prozei lui: utopia cartii.

     

    Nicolae Manolescu

    citeste mai mult »

  • Satra

    comanda acum

    03 Noiembrie 2010

    Satra

    Zaharia Stancu

    E limpede ca ne aflam in fata unui roman care nu isi propune sa faca istoriografie sub acoperire, un roman „despre” deportarea tiganilor in Transnistria, ci despre destinul unei comunitati traditionale care cade sub tirania implacabila a Istoriei. A unei Istorii, se-ntelege, intrate in delir. Daca ar fi sa cautam cu tot dinadinsul si un mesaj etic in roman, acesta este anti-ideologic: iubirea (si reflexul ei inevitabil, moartea) este mai importanta chiar decat tragedia deportarii. Caci satra traieste sub fascinatia luptei din interiorul triunghiului conjungal, in conditiile asprei morale tiganesti a cuplului, in timp ce evenimentele istorice – in speta, razboiul, cu tot cortegiul lui de nenorociri – se estompeaza in fundal.

     

    Razvan Voncu

     

     

    citeste mai mult »

  • Proza

    comanda acum

    27 Octombrie 2010

    Proza

    Mihai Eminescu

    [...] Plutonismul, borealismul si neptunismul traiesc intr-o corespondenta perpetua cu serafismul in mai toate poemele vizionare si in prozele eminesciene. Mi se pare ca nucleul lui se afla in Cezara, unde poetul trateaza programatic tema „sanatoasei barbarii”, asociindu-i trei mituri: mitul implinirii erotice, mitul para disului rustic si mitul reincorporarii fiintei in natura... Este o parabola in care sihastria si senzualitatea se conjuga cu o filosofie a plenitudinii si a singuratatii. Eminescu creeaza, aici, ca un pandant al paradisului lunar din Sarmanul Dionis, un rai pamantesc prin care cutreiera nerusinat de frumoasa, cu toata bucuria simturilor dezlantuite, Cezara.



    Eugen Simion

    citeste mai mult »

  • Suflete tari. Jocul ielelor. Act venetian. Danton

    comanda acum

    20 Octombrie 2010

    Suflete tari. Jocul ielelor. Act venetian. Danton

    Camil Petrescu

    Jocul ielelor este si un “roman” dramatic al formarii, un bildungsroman intrerupt de moartea eroului. El nu poate supravietui ideii ca lumea nu incape in cele zece porunci. Este si sensul metaforei din Patul lui Procust, celebrul roman proustian al lui Camil Petrescu, invocata si in Danton: “Totul este coruptibil”, conchide Gelu Ruscanu, intristat si nedrept. Nimic nu este intreg si frumos si nici nu poate deveni. Toate se implinesc numai “pana la o palma de pamant”, spune Ruscanu cu un aer melancolic, dupa ce i se explica faptul ca eliberarea din temnita a muncitorului Boruga este mai importanta decat compromisul cu ministrul Justitiei. El nu are inca privirea de gheata a lui Robespierre din Danton, doar o tristete calda care ii moaie timbrul si se sinucide pentru ca nu mai poate judeca pe nimeni cu asprime. Cel ce se omoara alearga dupa o imagine pe care singur si-a facut-o despre sine. Malraux spunea ca nimeni nu se sinucide decat pentru a exista. Ruscanu isi trage un glonte in cap pentru a supravietui ca incoruptibil.

     

    Mircea Ghitulescu

    citeste mai mult »

  • Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginara

    comanda acum

    13 Octombrie 2010

    Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginara

    V. Voiculescu

    Ciclul de poeme intitulat Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginara este singular in raport cu literatura romana, nimic similar nu l-a precedat, nimic nu l-a anuntat, nimic nu l-a urmat pana acum. In raport cu autorul, sonetele reprezinta mai mult decat o incununare a intregii opere poetice a lui V. Voiculescu, fiind altceva, de o calitate noua, diferita fata de tot ce scrisese poetul pana atunci. In Ultimele sonete... se reunesc nu numai toate marile teme existentiale si literare care il obsedau pe scriitor in anii de singuratate ai implinirii creatoare, ci si toate experientele spirituale pe care acesta le traia cu deplina discretie, dar si cu o forta neintalnita la niciunul dintre contemporanii sai.

     

    Roxana Sorescu

    citeste mai mult »

  • Poezii

    comanda acum

    06 Octombrie 2010

    Poezii

    Octavian Goga

    Poezia lui Octavian Goga din cele cinci volume, privita in ansamblul ei, respira un aer de grandoare si tristete, ca panzele batranului Bruegel care evoca uciderea pruncilor. Imensele scene de fundal din poeziile Oltul, Plugarii, La noi, Clacasii, Vorbeau azi-noapte doua ape, Codasul etc., desfasurate, parca, pe toata intinderea spatiului mioritic si a timpului nostru istoric, asigura o anume majestate, miraculos solemna, (uneori tragica, alteori senina) episoadelor si figurilor din primul plan, micilor tablouri rustice, peisajelor, ocupatiilor zilnice, evenimentelor din viata taranilor, integrandu-le cu finete artistica in ritmul vietii universale. De aceea Goga nu e numai un poet local, al satului, ci unul national. Nicio tenta bucolica si pastorala, nicio conventie idilica, nimic artificial, ceea ce asigura prospetimea si inovatia in traditie a poeziei gogiene. Lanurile aspre, triste, tragice, din fundal, se rasfrang nuantat pe figurile din primul plan, pe destinul involburat al oamenilor care au un acut sentiment al datoriei si al legii pamantului.


     Ion Dodu Balan

    citeste mai mult »

  • Intunecare

    comanda acum

    29 Septembrie 2010

    Intunecare

    Cezar Petrescu

    Intunecare este un titlu ce a ajuns sa contina in sine mai multe sensuri, cel antropologic destinal fiind, desigur, cel mai profund. Dar acest inteles va fi – pentru multi cititori – corelat mereu si cu semnificatii sociale si psihologice. De ce? Pentru simplul motiv ca baza sociala si cea psihologica din orice razboi, rascoala sau revolutie aduc la suprafata multe fete ale intunecarii. Acestea sunt stocate in memoria colectiva, iar unele au constituit obiect de analiza romanesca. Fiecare cititor apeleaza, vrand-nevrand, la aceste intelesuri ale intunecarilor venite din cele doua mari surse: istoria si literatura.  Oricum, Intunecare a lui Cezar Petrescu ramane un reper literar major, unul datator de seama atat pentru istoria literaturii romane, cat si pentru evolutia luminarilor si intunecarilor colective, periodice, ale poporului nostru.

     

    Vasile Morar

    citeste mai mult »

  • Intunecare

    comanda acum

    22 Septembrie 2010

    Intunecare

    Cezar Petrescu

    De altminteri, ne asigura, mereu, autorul, tabloul societatii imediat postbelice este moral fracturat atat de cauze sociale multiple cat si de intelesuri foarte eterogene conferite evenimentelor de protagonist. Or, in „noua realitate“ fiecare se simte indreptatit sa solicite ceva de la viata, de la istorie, de la ceilalti, si, nu chiar in primul rand, de la soarta. Peisajul tipologiilor umane nu este unul idilic si armonios, ci unul bazat pe dezacord, pe conflict si pe intelegere. Ii stau cititorului, fata in fata, idealisti morali (Vasile Mogrea) care refuza orice compromise si orice umilinta, dar si vesnic adaptatii la succes, dintre care erou paradigmatic este Alexandru Vardaru. El n-are deziluzii in viata pentru ca nu-si creeaza „sperante desarte“ sau „iluzii prostesti“. Clar si raspicat, se autodefineste privindu-l cu mila, dezgust si dispret pe mutilatul neintelegator Radu Comsa: „Eu m-am socotit intotdeauna nedemn de asa-zise marile idealuri. Viata mi s-a parut mai simpla… Omul nu se sacrifice idealurilor vagi. Nu iubesc o lume imaginara; o iubesc pe cea reala! Nu una viitoare; pe cea prezenta!... Stiu ca nu putem face miracole, nici in viata de toate zilele,  nici in cea politica… Tot ce poti face e sa corectezi putin si treptat realitatea. Chiar patriot, sunt fara imaginative… Ideile generoase duc la dezordine, lirismul la catastrophe!...“

     

    Vasile Morar

    citeste mai mult »

  • Mara

    comanda acum

    15 Septembrie 2010

    Mara

    Ioan Slavici

    Mara, unul dintre cele mai importante romane ale literaturii romane, poate deschide dialoguri fertile atat cu istoricii literari de azi, cat si cu sociologii de maine, atat cu cei care vor sa cunoasca secolul al XIX-lea al periferiilor Europei centrale, cat si cu cei care vor sa se aseze temeinic in secolul XX al ofensivelor feministe. Roman al femininului invingator, Mara poate propune regizorilor imagini-retro memorabile dintr-o lume care a fost. Si personaje care merita marile competitii ale artei, fie teatrale sau cinematografice.

     

    Cornel Ungureanu 

     

    citeste mai mult »

  • Intalnirea din Pamanturi

    comanda acum

    08 Septembrie 2010

    Intalnirea din Pamanturi

    Marin Preda

    Intalnirea din Pamanturi, prima carte a lui Marin Preda, reprezinta un moment decisiv in evolutia prozei rurale romanesti. Mitizata, idilizata si, de cele mai multe ori, falsificata de samanatoristi si de alte curente traditionaliste, lumea taraneasca nu este, pentru criticii modernisti, un subiect atractiv. […] Cel care incearca sa schimbe aceste modele si sa infranga, astfel, prejudecata ca modernitatea epicii depinde de temele alese este Preda. Ideea lui, exprimata in mai multe randuri, este ca, pentru un prozator autentic, un filosof de profesie si un taietor de lemne au o egala valoare deoarece scriitorul nu analizeaza complexitatile si subtilitatile profesiunii, ci conditia umana a individului. Pozitie buna, idee justa intr-o literatura cum e cea romana, unde dilemele false provoaca interminabile discutii.

     

    Eugen Simion

     

     

    citeste mai mult »

  • Intoarcerea din rai

    comanda acum

    01 Septembrie 2010

    Intoarcerea din rai

    Mircea Eliade

    Doua evenimente majore cu miez catastrofic fisureaza decisiv intervalul si amprenteaza definitiv substanta romanului.

    Unul strict personal, de flagranta intimitate: ruptura lui Eliade de Sorana Topa – iubirea navalnica, fantasta, coplesitoare in daruire, invadatoare la modul vampirizant – si optiunea, la antipod, pentru Nina Mares – feminitatea tandru-materna, subtil-invaluitoare, ocrotitoare, constructiva.

    Celalalt, exterior, de-a dreptul devastator in  planul relatiilor social-politice ale autorului si gruparii sale afectiv-intelectuale: asasinarea premierului I.Gh. Duca.

    De-o parte, elucidarea sentimentala. De cealalta, irepresibila maculare si irecuperabila scindare a Generatiei `27: nimic nu avea sa mai fie ca inainte dupa asasinarea lui Duca si, mai tarziu, dupa instaurarea terorismului de stat de catre Carol al II-lea.

     

    Dan C. Mihailescu

     

    citeste mai mult »

  • Dulce ca mierea e glontul patriei

    comanda acum

    25 August 2010

    Dulce ca mierea e glontul patriei

    Petru Popescu

    Era in 1971. Faceam armata, departe de casa, la o unitate militara (a carei amplasare n-o divulg, intrucat constituie un secret militar!). Imbracat intr-o uniforma de culoare kaki, incheiata pana sub barbie, cu cascheta pe cap si cu bocanci rigizi in picioare, participam la marsuri grele si la istovitoare exercitii de tragere cu pistolul automat.

    In scurta vreme ne-am procurat un exemplar din romanul Dulcea ca mierea e glontul patriei si l-am citit aproape toti, trecandu-l din mana in mana, asa cum ne dadeam uneori tigarile aprinse, cand nu aveam destule. Ne-a placut foarte mult, ne-a incantat. Ne recunosteam propriile trairi in paginile cartii, regaseam acolo si viata militara, cu precisele ei ritualuri, si tipurile de ofiteri superiori sub comanda carora ne aflam, si sentimentul de libertate ametitoare incercat in permisii, si sexualitatea reprimata, generand deopotriva infruptari lacome din trupurile femeilor si iubiri romantice, de obicei incheiate prost. Totul, totul era asa cum stiam, dar avea ceva in plus, o insufletire, o intensitate a culorilor de negasit in viata obisnuita.

     

    Alex. Stefanescu 

     

    citeste mai mult »

  • Iubim

    comanda acum

    18 August 2010

    Iubim

    Octav Dessila

    In 1942, undeva pe frontul sovietic, la Bug, ofiterul de cariera Octav Dessila termina de scris voluminosul sau roman in trei parti, intitulat concluziv Iubim. Poate ca realitatea crancena a razboiului sa fi transmis autorului dorinta de evaziune intr-un Iasi livresc, boem si, totusi, tragic? Intre popota regimentului din stepa precaucaziana si carciuma pitoreasca a Feigai Papis din roman sa se fi tesut niscaiva legaturi informale, pe filiera aburilor de mancare promitand o resurectie gourmet a unui suflet altminteri bantuit de srapnele?

     

    Dan-Silviu Boerescu

     

    citeste mai mult »

  • Iubim

    comanda acum

    11 August 2010

    Iubim

    Octav Dessila

    Octav Dessila pare predestinat unui anume tip de a face literatura, la intersectia bulevardului Mihail Sadoveanu cu ceva mai laturalnica artera Cezar Petrescu. Pe de o parte, fastul enumerarilor plastice care trece in revista, nostalgic, stilul de viata patriarhal, insufletind pagina cu aromele persuasive ale unui trecut fabulous, pierdut in mit; pe de alta parte, naturalismul cu accente de fapt divers, care incearca sa puna in scena dramele cotidianului, trimitand arhaicul in tarana la orisice contact violent cu noul gregar, cu modernitatea inca nedigerata complet.

     

    Dan-Silviu Boerescu

     

    citeste mai mult »

  • Iubim

    comanda acum

    04 August 2010

    Iubim

    Octav Dessila

    Octav Dessila incepuse, probabil, sa asimileze succesul de librarie cu apoteoza scriitoriceasca si se construia pe sine ca personaj: autorul matur, dispus sa filosofeze, dar si sa fie hatru, traind viata cu aceeasi pofta cu care devora promisiunea recunoasterii oficiale, binenteles adulat de publicul feminine si de cel nostalgic-patriarhal. Il recunoastem, aici, pe Neculai Brates, eroul din Iubim, scriitor (romancier laureat!) si universitar cu mare prize la auditoriul de varste diverse, al carui protectorat amoros, apoi conjugal, si-l disputa cu fervoare doua superbe adolescente, Dana Boian si Aniuta Golub, liceene din dulcele targ al Iesilor. Ce ar putea fi mai flatant pentru un barbat in floarea varstei?

    Posibilitatea de a jongla cu suflete, dreptul senioral de a alege il poarta pe Neculai Brates pe rogvaivul unui curcubeu erotizant: in aceeasi noapte, el isi aroga privilegiul de a o respinge pe Aniuta si se lasa, cu gratie voit desueta, cucerit de scrisoarea imperativa a Danei, vlastarul ultimei familii aristocratice veritabile din Moldova ancestral…

     

    Dan-Silviu Boerescu

     

    citeste mai mult »

  • Ciresarii

    comanda acum

    28 Iulie 2010

    Ciresarii

    Constantin Chirita

    Aventurile Ciresarilor se incheie pe malul Marii Negre, prin cautarea unei cetati fantomatice scufundate in adanc. Tinerii eroi isi probeaza din nou curajul, inventivitatea si capacitatea de a rationa. Provocarea este mai fascinanta ca oricand, pentru ca existenta unor „turnuri” sau „coloane” nestiute de arheologi, care se arata doar in furtuna, poate fi iluzorie. In timp ce le cauta, Ciresarii gasesc cheia unui alt mister la fel de bine pastrat vreme de secole!

    Este volumul cel mai incarcat de nostalgie, pentru ca, din taina in taina si din vacanta in vacanta, Ciresarii s-au maturizat si trebuie sa se desparta, pornind in viata de adulti. Aventurile si iubirile lor adolescentine converg acum spre o ultima intalnire la finalul careia isi ureaza, pentru tot ce va urma, drum bun.

     

    Horia Garbea

     

    citeste mai mult »

  • Ciresarii

    comanda acum

    21 Iulie 2010

    Ciresarii

    Constantin Chirita

    Muntii acoperiti cu zapada le aduc Ciresarilor numeroase provocari. Lupii flamanzi, avalansele si prapastiile sunt ingrediente ale aventurii lor in confruntarea cu niste banditi care cauta o enigmatica si nepretuita cutie albastra, disparuta in urma unui hold-up tipic din Bucurestiul anului 1944. Pe cale rationala, in timp ce-si continua confruntarile fizice cu natura si cu adversarii, la fel de ostili, ciresarii descopera ascunzatoarea din munti a cutiei dorite si biruie principiul malefic reprezentat de cei trei gangsteri ce-o doreau la randul lor. Abilitatea de a schia la fel de bine cum gandesc ii scoate din nou invingatori pe tinerii protagonisti.

     

    Horia Garbea

     

    citeste mai mult »

  • Ciresarii

    comanda acum

    14 Iulie 2010

    Ciresarii

    Constantin Chirita

    Roata Norocului este cel mai aproape de reteta romanului politist dintre volumele Ciresarilor. Trama detectivistica, abil condusa, lasa loc unei desfasurari de fapte tensionate si unor deductii de finete ale ciresarilor si in special ale liderului lor, Victor. Cu toate acestea, mai impresionant este mediul balciului provincial, inspirat descris de autor, cu multa veridicitate. In spatele mastii vesele a iarmarocului stau caractere tenebroase si „tristeti provinciale”. Ciresarii actioneaza eficient ca niste tineri justitiari, iar enigma se rezolva si ea, dar abia in ultimul rand al cartii.

     

    Horia Garbea

     

    citeste mai mult »

  • Ciresarii

    comanda acum

    07 Iulie 2010

    Ciresarii

    Constantin Chirita

    Ciresarii isi folosesc energia si ingeniozitatea pentru a gasi o misterioasa si romantica „fata in alb”, captiva intr-un castel din marmura, nestiut de nimeni. Urmand drumul parcurs de un mesaj din partea fetei in alb si indicatiile dintr-un manuscris stravechi, tinerii descopera, dupa aventuri uimitoare si incercari care-i solicita din plin, „Castelul celor doua cruci” si o comoara medievala de mare pret. In lupta cu salbaticia muntilor ca si in rationamentele care-i conduc la aflarea secretului, tinerii sunt din nou impecabili, iar finalul ii gaseste victoriosi si fericiti.

     

    Horia Garbea

     

    citeste mai mult »

  • Ciresarii

    comanda acum

    30 Iunie 2010

    Ciresarii

    Constantin Chirita

    Niciun roman pentru copii si tineret nu se poate compara, la noi, ca audienta si ca forta de fascinatie, cu Ciresarii. Ciresarii sunt personaje bine alese si atent construite de catre parintele lor. Se stie, de altfel, ca Victor, Lucia si Tic au fost create prin asemanare cu cei trei copii ai autorului. Ei au cateva trasaturi dominante, fizice si morale, care ii individualizeaza usor si ii fac lesne memorabili. In primul volum al seriei, cei sapte copii de pe Strada Ciresului si catelul Tombi vor sa elucideze un mister geologic, dar intalnesc in Pestera Neagra personaje adulte ostile, pe care le inving prin inteligenta si spirit de echipa.

    Ciresarii, ca orice eroi care devin exemplari, doresc sa faca numai binele si reusesc sa-l faca. Motivatia lor e tocmai “cavalerismul”, nobletea binelui gratuit. Autorul Ciresarilor s-a inscris, in genul lui, printre nemuritori. Iar dincolo de autor, destinul personajelor pare sortit unei glorii ce va rezista multa vreme, in veacul ce ne este dat. Drum bun, Ciresari!

     

    Horia Garbea

     

    citeste mai mult »

  • Zilele si noptile unui student intarziat

    comanda acum

    23 Iunie 2010

    Zilele si noptile unui student intarziat

    Gib I. Mihaescu

    Traind de azi pe maine intr-un Bucuresti plin de tentatii, dar consumator de resurse, studentul la Drept Mihnea Baiatu nu si-a dat examenele, iar obtinerea licentei incepe sa semene cu un vis imposibil. A invatat insa cum sa castige increderea cetatenilor saraci cu duhul – si nu e putin lucru.

    Plasat intr-un decor suburban, cu personaje caragialiene, Mihnea Baiatu se inscrie  insa fara doar si poate in specia eroilor lui Gib I. Mihaescu, urmariti de idealul femeii absolute. Expert in practicile „amorului democrat” si in escrocarea cu sistem – erotica si financiara – a proprietareselor de mahala, eternul student da nas in nas pe culoarele universitatii cu femeia perfecta, care-l scruteaza si ea, cu acelasi interes, prin lentila unui lornion de aur...

     

    Teodora Dumitru

     

    citeste mai mult »

  • Viata ca o prada

    comanda acum

    16 Iunie 2010

    Viata ca o prada

    Marin Preda

    Viata ca o prada nu este propriu-zis o carte de memorii, nu este nici un roman de formatie, cum l-au socotit unii comentatori. Un numar de pagini reconstituie debutul literar al autorului: amintiri, portrete de scriitori cunoscuti, evocarea atmosferei cultural-politice de la inceputul deceniului al cincilea, experiente de lectura etc. Altele (nu putine) intra in sfera literaturii de fictiune: mici naratiuni ce pot fi citite independent, eu (naratorul) parand a fi un personaj ca oricare altul.

    Simbolul latent, codul secret al operei, trebuie sa-l descoperim noi la lectura. El ne deschide (dar numai pe jumatate) o fereastra spre inceputurile misterioase ale creatiei. Vorbind despre ele, Marin Preda este asaltat din toate partile de imaginatia sa epica. Dintr-o confesiune despre originile creatiei, cartea este pe punctual de a deveni un tulburator roman despre nelinistea care precede scrierea unui mare roman.

     

    Eugen Simion

     

     

    citeste mai mult »

  • Fiul risipitor

    comanda acum

    09 Iunie 2010

    Fiul risipitor

    Radu Tudoran

    Romanul din Fiul risipitor sta nu in actiune sau in poveste, ci in detalii si variatiuni. Lucruri aparent marunte, dar care fac tot interesul lecturii.

    Iata variatiunile intoarcerii lui, de pilda. Parasirea Evei este de fiecare data atat de meschina, de mecanica si dezarticulata de orice sentiment, incat raspunsurile la intrebarea „Cum il va primi inapoi de data asta?” alcatuiesc in sine un roman de suspans cu constructie involutiva, marcand regresul Evei de la dragostea senina din prima parte la dragostea amestecata cu ura, frustrare si resentiment de la sfarsit. Memorabil este construita reactia femeii la cea de-a treia intoarcere, cand barbatul este impuscat in brat in incercarea de a ajunge la Eva: Tudoran prinde intr-un stil aproape scenic trecerea Evei de la repulsie la curiozitate, apoi la mila, apoi la indiferenta, apoi la compatimire cvasimaterna, apoi din nou la dragoste.

     

    Mihai Iovanel

     

    citeste mai mult »

  • Noduri si semne

    comanda acum

    02 Iunie 2010

    Noduri si semne

    Nichita Stanescu

    Poemele din Operele imperfecte nu sunt mai frumoase sau la fel de frumoase ca eroticele din O viziune a sentimentelor. Sunt, pur si simplu, altfel, desi apartin aceluiasi poet. In loc sa regretam schimbarea, ar trebui sa o salutam: Nichita Stanescu este unul dintre putinii mari poeti romani care nu accepta sa moara in viata fiind si, mai intai la 37, apoi la 45 de ani, intoarce spatele la tot ce crease pana atunci si cauta altceva. Tocmai aceasta misterioasa – pentru unii, inexplicabila sau inacceptabila – pluralitate asigura operei sale o remarcabila rezistenta in timp.

    Etapa postmodernista este, in opera stanesciana, la fel de reusita si de insemnata, pentru evolutia istorica a poeziei romanesti, ca si etapa modernista. Sunt mai putine versuri memorabile si mai putine poeme antologice, dar in spatele textului programatic alcatuit pulseaza aceeasi gandire poetica in alerta, aceeasi inteligenta discursiva si, mai ales, aceeasi incredibila capacitate de a tulbura sensurile, care stravede, in semnele greu de inteles de pe fata, nodurile de neinteles de pe dos...

     

    Razvan Voncu

     

    citeste mai mult »

  • Momente si Schite. Nuvele si Povestiri

    comanda acum

    26 Mai 2010

    Momente si Schite. Nuvele si Povestiri

    I.L. Caragiale

    Despre Caragiale, ca in genere despre clasici, vorbim mai ales in ocazii festive. In restul timpului, Caragiale este acela care vorbeste despre noi. Si se pare ca o face mult mai bine. Ceea ce spunem noi despre Caragiale este supus revizuirii neincetate. Ceea ce a spus Caragiale despre noi ramane turnat in bronzul eternitatii. Caragiale evadeaza mereu din formulele in care incercam a-l prinde, pe cand noi nu izbutim a evada din formula in care ne-a prins Caragiale. Niciodata nu vom izbuti sa-l epuizam pe Caragiale. El este acela care intotdeauna ne va epuiza pe noi.

     

    Stefan Cazimir 

     

    citeste mai mult »

  • Zahei Orbul

    comanda acum

    19 Mai 2010

    Zahei Orbul

    V. Voiculescu

    Intreaga opera literara a lui V. Voiculescu – versuri, proza, teatru – este organizata ca un sistem unitar de raspunsuri la o singura intrebare: Poate omul sa se transforme, sa-si schimbe conditia, sa devina intai un altul, apoi, la un alt nivel de existenta, altceva? La inceputul drumului sau in lume, lipsit de vederea lucrurilor de dincolo de lume, poate omul ajunge, prin ravna lui, sa le vada? Si cum, pe ce cai si prin ce mijloace s-ar putea dobandi ravnita vedere? Si ce inseamna a vedea? Zahei Orbul este naratiunea simbolica cea mai lipsita de speranta din literatura romana. Termenul de comparatie opus nu poate fi decat naratiunea cea mai optimista din literatura romana, povestea femeii care reinstituie ordinea in lume facandu-si singura dreptate. Vitoria Lipan, esenta si ea a unei civilizatii arhaic simbolice, reprezinta tipul antinomic fata de Zahei. Ea biruie in imanenta, Zahei esueaza in transcendenta.

     

    Roxana Sorescu 

     

    citeste mai mult »

  • Balade vesele si triste

    comanda acum

    12 Mai 2010

    Balade vesele si triste

    George Topirceanu

    Ce ramane valabil astazi din poetul Topirceanu? As zice ca tocmai una dintre fatetele umoristului. Adica ceea ce-l face sa fie nu contemporanul nostru (cum cerea o sintagma candva la moda), ci exact contemporanul contemporanilor lui: insul activ, implicat in conflictele si in partizanatele scriitoricesti, care-si citea cu fervoare comilitonii si-si incanta la diverse sezatori literare publicul, tamaind sau otravind dupa situatie. Intr-un cuvant, cronicarul. Topirceanu nu e un desenator dupa natura. Memorabil, in schimb, se arata in crochiurile dupa literatura.  Ca oricarui meserias, cand scrie despre scris, lui ii sta bine. Relativismul, disimularea, faconda, rasfatul, poza il prind. Le afecteaza una cate una si le ia peste picior nu neaparat in aceeasi ordine. 

     

    Cosmin Ciotlos

     

    citeste mai mult »

  • Padurea spanzuratilor

    comanda acum

    05 Mai 2010

    Padurea spanzuratilor

    Liviu Rebreanu

    Avem in Padurea spanzuratilor unul dintre acele romane care s-au impus nu doar printr-o tema majora, dar si prin incercarea de a schimba formula literara. E. Lovinescu prevazuse ca romanul modern se va indrepta spre viata urbana, dupa ce fusese dominat de interesul pentru sat, si spre psihologie, dupa ce socialul prevalase. Paradoxul face ca tocmai scriitorii ardeleni, majoritatea, fii de preoti, de invatatori sau de notari de la tara, sa fi fost aceia care sa „importe” in Romania tematica rurala. Nu scrisese, in definitiv, Rebreanu insusi Ion? In Padurea spanzuratilor el face pasul spre urban si psihologic. Mai exact, o jumatate de pas, poate totusi cea mai importanta. Al doilea roman al lui Rebreanu este unul de tranzitie, intre doua varste ale genului.

    Liviu Rebreanu nu e doar un martor al celei mai radicale prefaceri din istoria romanului romanesc, dar un actor important. Intre Ion si Patul lui Procust romanul romanesc isi schimba infatisarea, comportamentul si stilul de viata. Padurea spanzuratilor reprezinta o treapta. Nici un alt roman al vremii nu ne ajuta in egala masura sa intelegem aceasta schimbare.                 

     

     Nicolae Manolescu

     

    citeste mai mult »

  • Concert din muzica de Bach

    comanda acum

    28 Aprilie 2010

    Concert din muzica de Bach

    Hortensia Papadat-Bengescu

    Fara a fi modificat radical evolutia romanului european modern, contemporana cu o Virginia Woolf, Hortensia Papadat-Bengescu ramane in orice caz o mare reformatoare in literatura roma­na, o fondatoare stralucita si inca neegalata a prozei analitice, care a stiut sa patrunda in abisul psihologiilor obscure, cu mij­loacele observatiei si ale sugestiei fiziologice. Asocierea din­tre sondajul interior si numeroasele notatii de comportament, la nivelul reactivitatii organice spontane, confera analizelor aces­tei autoare o puternica originalitate de formula literara. Forta constructiei, de o impresionanta anvergura, evocarea unei multimi de personaje, pe amplul spatiu al mai multor mii de pagini, adau­ga spiritului analitic inventiv energiile unei imaginatii narati­ve autentice, nutrita poate de o experienta limitata si de o ex­pertiza externa elementara, in schimb de un dar exceptional de autoanaliza si de introspectie extrem de nuantata a constiintei, dar mai ales a subconstientului individual.

     

    Florin Mihailescu

     

    citeste mai mult »

  • Patul lui Procust

    comanda acum

    21 Aprilie 2010

    Patul lui Procust

    Camil Petrescu

    Triunghiuri amoroase sunt destule in amandoua romanele lui Camil Petrescu de dinainte de razboi. Combustibilul care pune dorinta in miscare este, in amandoua, vanitatea. Daca pasiunea se analizeaza si formeaza obiectul prozei psihologice, vanitatea se reflecta in gesturi si formeaza obiectul prozei comportiste. Camil Petrescu, atat de dator lui Proust in tezele lui despre roman, nu-i datoreaza mare lucru in romane ca atare. Patul lui Procust e romanul unor vanitati ranite: a doamnei T. si a lui Fred Vasilescu, in primul rand. Tocmai ale celor carora Autorul le da cuvantul, pe care-i indeamna sa scrie. Doamna T. reuseste mai bine sa se confeseze, desi nici ea pana la capat. Fred Vasilescu, in schimb, nu vorbeste deloc despre el insusi (nu aflam niciodata de ce o paraseste pe doamna T., pe care o iubea), preferand sa se ocupe de Ladima si de Emilia, a caror relatie il intriga, fiindca nu descifreaza in ea nicio urma de vanitate. Din contra, o patima greu stapanita la Ladima, iar la Emilia un vag dispret de femeie nesatisfacuta de darurile preponderent epistolare ale poetului indragostit.

     

    Nicolae Manolescu

     

     

     

    citeste mai mult »

  • La Lilieci

    comanda acum

    14 Aprilie 2010

    La Lilieci

    Marin Sorescu

    Avem de-a face in La Lilieci, cum foarte expresiv ne spune o formula dintr-un poem, cu „un teatru mare cat satul“. Este, intr-un sens mai larg, o poezie a „rolurilor“, in care autorul-povestitor preia masti, intrupeaza personaje din universul taranesc si, mai ales, „fotografiaza“ date si situatii ale realului, in substanta lor bruta, pastrand doar gradul de „transfigurare“ inerent, retinut aproape exclusiv in masura in care faptul de viata si de limbaj preia structuri arhetipale, fiind gata modelat de un mod specific de a vedea lumea, prelucrat de traditia seculara, adica are o deja marcata dimensiune simbolic-ritualica, transmisa prin ani pana in momentul refacerii ei in evocare.  Faptul de viata pare, astfel, a se prezenta singur, avandu-l ca unic mediator, bun conducator de energie verbala, pe autorul care preia rostitul si facutul ca pe tot atatea „felii de viata“.

     

    Ion Pop 

     

    citeste mai mult »

  • La Lilieci

    comanda acum

    07 Aprilie 2010

    La Lilieci

    Marin Sorescu

    „La Lilieci“ este, de fapt, numele cimitirului satesc al Bulzestilor: o lume, asadar, inmormantata, dar cu care inca se mai comunica, evocata prin ritualuri de pomenire ce se desfasoara in chiar acest spatiu si mai ales reinviata in cuvant din memoria localnicilor, din traditiile si din folclorul lor.

     

    Fata de poezia scrisa pana atunci de Marin Sorescu, La Lilieci se deosebeste intr-o foarte mare masura. Acel joc, manierist ca tipologie, al ideilor cu fantezia a disparut, dezvoltarile „baroce“ ale imaginilor ingenioase nu se mai regasesc aici, iar confesiunea directa e, de asemenea, ca si absenta si nu e asumata „liric“... Alte „medieri“ si-au facut, in schimb, aparitia si au o functie determinanta: naratiunea, dialogul, descrierea „realista“ de decoruri naturale si gospodaresti, de secvente de viata „normala“, cu elemente cand mai banale, cand mai insolite, conducand spre o viziune dramatica, teatrala a lumii.

     

    Ion Pop

     

    citeste mai mult »

  • Enigma Otiliei

    comanda acum

    31 Martie 2010

    Enigma Otiliei

    G. Calinescu

    Enigma Otiliei este, pe scurt, un roman puternic, impecabil construit, un roman auctorial cu un narator care stie tot si comenteaza cu mare volubilitate toate actele eroilor si toate situatiile prin care acestia trec. Stie chiar ce se afla scris intr-un plic inainte ca adresantul sa-l deschida... Naratorul calinescian este, apoi, informat in toate directiile, de la arhitectura la moda timpului, si speculatiile lui fac parte din substanta epica. G. Calinescu a innoit si din acest punct de vedere structura si limbajul romanului romanesc, preluand si reformuland un model deja clasicizat.

     

    Eugen Simion

     

    citeste mai mult »

  • Europolis

    comanda acum

    24 Martie 2010

    Europolis

    Jean Bart

    Dincolo de orice alte consideratii, Europolis ramane un foarte frumos roman de epoca despre efemeritate, iluzie si esec, un roman in care mozaicul etnic al lumii levantine de la gurile Dunarii serveste drept fundal social si efigie identitara a frontierei maritime romanesti. Sigur ca intre timp multe s-au schimbat, iar Sulina de azi nu mai seamana cu portul dinamic si cosmopolit din anii ’20. Insa farmecul si puterea de seductie a cartii lui Jean Bart raman intacte, peste timp si mode. O carte pitoreasca si melancolica, a carei prospetime exotica va face sa viseze inca multe generatii de cititori. Si care, de fapt, asteapta sa fie redescoperita.

     

    Paul Cernat

     

    citeste mai mult »

  • Voica. Pontiful

    comanda acum

    17 Martie 2010

    Voica. Pontiful

    Henriette Yvonne Stahl

    Intre Voica si Pontiful s-a scurs o jumatate de secol de istorie, de viata, de creatie; in acesti ani, Henriette Yvonne Stahl a trait numeroase evenimente dramatice, ale istoriei romanesti ca si ale destinului personal, a scris cateva carti – nu multe –, dar nu s-a schimbat in esenta. „Domnisoara“ s-a maturizat, a devenit o femeie cu o personalitate puternica, dominata de sete e cunoastere, pe care si-a descoperit-o citind carti de filosofie, dar si de initiatica, ezoterism, mistica, ocultism. Dintre scriitori, cel mai apropiat i-a fost Dostoievski. O experienta a extazului, a „rapirii“ intr-o alta dimensiune, pe care marturiseste a o fi trait in anul 1933, a motivat-o sa caute experiente extraordinare si oameni cu puteri neobisnuite, „initiati“, frecventand de atunci cu asiduitate vindecatori, telepati, hipnotizatori, vraci, cunoscatori ai cabalei etc. Din acestea s-a nutrit arta ei de a crea o tipologie umana atipica, personaje bizare, psihologii abisale, care o situeaza in prelungirea esteticii romantismului. La capatul lecturii a doua romane atat de deosebite prin problematica lor, opera unei scriitoare prea putin cunoscute azi isi dezvaluie nota ei de pregnanta originalitate, de atractie pentru personaje si fapte care ies din sfera cotidianului. Henriette Yvonne Stahl e o prozatoare care se citeste cu placere si interes.

     

    Elena Zaharia-Filipas

     

     

     

    citeste mai mult »

  • Marele Singuratic

    comanda acum

    10 Martie 2010

    Marele Singuratic

    Marin Preda

    Recitesc dupa mai mult de 30 de ani de la aparitie Marele singuratic si ce constat? Ca lectura merge, intai, greu si ca, atunci cand vine vorba de lumea satului, verva naratorului creste subit  si stilul epic capata fluenta. Stilul redevine meticulos, putin impiedicat indata ce prozatorul face analiza unui sentiment complex: iubirea dintre un insingurat incapatanat si banuitor (horticultorul Niculae Moromete) si o pictorita inteligenta si putin sofisticata (Simina Golea), trecuta printr-o casnicie nefericita (cu brutalul Victor Patrascu), obsedata de talentul ei nesigur.

    Roman autobiografic? Intrebat, prozatorul evita sa dea un raspuns. Un roman, oricum, in care eroii din Morometii isi dau, parca, o intalnire de adio intr-un epilog in care au loc iubiri profunde

    si nefericite, gelozii si crime dostoievskiene, comentarii morale acute si pertinente si analize bune, verosimile, de ordin existential. Este domeniul si stilul in care Preda a excelat totdeauna...

     

    Eugen Simion

     

    citeste mai mult »

  • Ce mult te-am iubit

    comanda acum

    03 Martie 2010

    Ce mult te-am iubit

    Zaharia Stancu

    Mesajul ascuns al cartii ne face sa credem ca, de aceasta data, Zaharia Stancu n-a mai fost doar un polemist social, un jurnalist plin de furie si de indignare, n-a mai fost vocea suferintei, acuta si vindicativa, cum s-a aratat in toate scrierile unde apare si nu apare Darie. De aceasta data, Zaharia Stancu a depasit propria limita de intelegere si a inteles. Cu aceasta carte, este opinia mea, Zaharia Stancu intra in randul marilor scriitori. Intra in randul marilor scriitori pentru ca a inteles ca o carte nu doar descrie lumea, ci creeaza o lume noua, o lume care este crezuta, acceptata, uneori mai puternic decat lumea reala. Lumea din Ce mult te-am iubit apartine unei parti din sufletul romanesc. Poate nu cea mai luminoasa, dar sigur o parte importanta. Practic, aceasta carte este un act de afirmare a libertatii spiritului si a creatiei. [...] Pentru a sti ce a scris Zaharia Stancu nu trebuie sa cititi istorii literare, trebuie sa cititi macar Ce mult te-am iubit.

     

    Eugen Uricaru

     

    citeste mai mult »

  • Moara cu noroc

    comanda acum

    24 Februarie 2010

    Moara cu noroc

    Ioan Slavici

    Ioan Slavici a fost indiscutabil un om ros de intrebari, la care a dat raspunsuri radicale, de cele mai multe ori impotriva curentului, el, altfel, omul bland si intelegator cu toti semenii din jurul

    sau. Poate din aceste indoieli pe care timidul Slavici le-a exprimat raspicat s-au nascut si personajele sale atat de complexe, umane, in ultima instanta. De aici valoarea exceptionala a scriitorului, care a introdus in literatura romana nu arhetipuri, ci personaje vii. De aceea, daca, in general, arta nu trebuie judecata valoric prin biografia autorului, tin sa-i dau dreptate regretatului Valentin Tascu, atunci cand spune ca Ioan Slavici poate fi regasit in personajele sale. Si, poate tot de aceea, datorita talentului sau autentic si fiindca a fost la curent cu marea literatura europeana, Slavici a facut scoala, devenind cu adevarat un clasic al literaturii romane. Pentru ca, la fel ca prietenul sau Eminescu, cel care a deschis poeziei romanesti usa universalitatii, acelasi lucru l-a facut Slavici pentru proza. Cele cinci lucrari prezentate in aceasta carte – Popa Tanda, Gura satului, Budulea Taichii, Moara cu noroc, Padureanca – constituie cea mai mare realizare a unui scriitor menit sa ne infatiseze comedia umana‘‘ a ardeleanului de rand, intr-o lume conservatoare aflata intr-o rapida si profunda innoire.

     

    Gheorghe Schwartz

     

    citeste mai mult »

  • Invitatia la vals

    comanda acum

    17 Februarie 2010

    Invitatia la vals

    Mihail Drumes

    Mihail Drumes – un caz? Fara indoiala ca da. Citit pe nerasuflate de largi categorii de public, de-a lungul a circa sapte decenii, Drumes nu s-a bucurat pana acum de o reala receptare critica. Una, se intelege, care sa tina cont ca majoritatea creatiilor sale apartin de drept paradigmei literaturii de consum si, prin urmare, nu pot fi judecate cu instrumente estetice. In interiorul acestui gen, Drumes e un autor respectabil, un profesionist cu bune intuitii si un scriitor caruia nu-i este interzis un anume fel de maiestrie. Formula sa este inimitabila, dupa cum o dovedeste si faptul ca, in plina economie libera, in care scriitorii de consum occidentali cunosc, in traducere romaneasca, succese remarcabile, intarzie sa apara un nou autor roman de profil, care sa domine scena literaturii populare scrise cu autoritatea cu care a facut-o Mihail Drumes.

     

    Razvan Voncu

     

    citeste mai mult »

  • Noaptea de Sanziene

    comanda acum

    10 Februarie 2010

    Noaptea de Sanziene

    Mircea Eliade

    Prin tema care-i confera si titlul, romanul pare sa-si aiba sursa in perioada portugheza, asa cum mentioneaza Eliade in Jurnal, in 21 iunie 1949: „Solstitiul de vara si noaptea de Sanziene isi pastreaza, pentru mine, toate farmecele si toate prestigiile. Se intampla ceva si ziua aceasta mi se pare nu numai cea mai lunga, ci, pur si simplu, alta decat cea de ieri sau cea de maine. Candva, in Portugalia, imaginasem un fel de poveste cu miracolul regenerarii si tineretii vesnice dobandite intr-o noapte de Sanziene. Imaginasem e putin spus. Multe zile de-a randul am trait parca sub vraja acestui mister. Traiam asteptand: sa mi se intample ceva, sa mi se dezvaluie ceva.” Noaptea de Sanziene constituie pentru Eliade un alt moment privilegiat de revelare a numinosului, iar alaturi de sentimentul alteritatii se afla si cel al magicului.

     

    Angelo Mitchievici

     

    citeste mai mult »

  • Noaptea de Sanziene

    comanda acum

    03 Februarie 2010

    Noaptea de Sanziene

    Mircea Eliade

    Acest roman constituie poate proiectul cel mai ambitios al lui Mircea Eliade, acela de a configura un Zeitgeist, plasandu-se astfel alaturi de romancieri europeni redutabili. Romanul recapituleaza toate temele esentiale pentru opera lui Eliade, teme care-si gasesc ecoul atat in proza si in dramaturgia sa, cat si in opera stiintifica sau in publicistica. In acelasi timp, romanul reprezinta un mare semn de adio, este un roman al despartirilor, al rupturilor, al unei lumi disparute care va continua sa-l obsedeze pe scriitor si asupra careia acesta va mai reveni, dar niciodata cu acest suflu, cu o astfel de anvergura.

     

    Angelo Mitchievici

     

    citeste mai mult »

  • Chira Chiralina

    comanda acum

    27 Ianuarie 2010

    Chira Chiralina

    Panait Istrati

    In Romania anilor ’30, Panait Istrati ramane un scriitor de referinta, fiindca francofilia noastra si-a descoperit, prin el, un reper. Mai interesanta devine „opera revolutionara“ a scriitorilor romani in anii ’40 sau ’50 – anii primelor romane realist-socialiste consacrate lui 1907, cand paginile schematice ale Ciulinilor... pot fi regasite in scrisul lui Zaharia Stancu, Petru Dumitriu, V.Em. Galan si al unui sir intreg de scriitori citabili sau penibili care vor sa comemoreze, cu manie proletara, taranii ucisi –, si mai interesanta devine „mostenirea literara“, in anii ’60, cand ecourile Chirei Chiralina pot fi descoperite in scrisul lui Eugen Barbu, Fanus Neagu s.a. Inca mai ramane de analizat omul politic care a avut un rol esential in procesul ruinarii utopiei – al deziluzionarii revolutionarilor, mai mult sau mai putin profesionisti.

     

    Cornel Ungureanu

     

    citeste mai mult »

  • Poezii

    comanda acum

    20 Ianuarie 2010

    Poezii

    Mihai Eminescu

     

    Exista un Eminescu al manualelor scolare, cu “Ce-ti doresc eu tie...”, “Calin”, “Revedere”, “Sara pe deal”, “Luceafarul” s.a.m.d. Exista unul romantios, pentru feminitatea daruitor-despletita, in asteptarea Zburatorului, care canta “Pe langa plopii fara sot” si “Somnoroase pasarele” cu vocea tandru ragusita a Vetei din “O noapte furtunoasa”. Un Eminescu al basarabenilor – “Doina” - care aduce lacrimi si dor de razbunare „de la Nistru pan’la Tisa”, un altul al ardelenilor (“Geniu pustiu”), blajenilor („te salut, Roma mica !”), oradenilor lui Iosif Vulcan, ca si, mai ales, al bucovinenilor scoliti in traditia lui Aron Pumnul. Exista un Eminescu al initiatilor, rafinatilor, comparatistilor si variantistilor, al tematismului si istoriei motivelor, al structuralismului si psihanalizei, al celor care aduna in esenta eminescianitatii firele marelui lirism dintotdeauna si de pretutindeni, de la comorile sanskrite, Pindar, Shakespeare si Dante, la romantismul de Jena, Hugo, „les poéts maudits”, Lermontov etc., dupa cum exista un Eminescu al liceenilor acneici, care hohotesc pronuntand deocheat „Kamadeva, zeul indic” si descopera cu ludica excitare cutare pasaje sexuale printre variantele prozei eminesciene, sau texte precum “Antropomorfism”, pe care le contrapun cu ludica obraznicie eroticii hyperionice. Exista apoi un Eminescu al studentilor filologi, dar si al celor de la actorie, un „altul” al filosofilor hipnotizati de Constantin Noica, de traducerile kantiene ale poetului si pasionati sa gaseasca inca un nucleu schopenhauerian in poemele acestuia. Un Eminescu al indianistilor si germanistilor, al  sursologilor, al preotimii putnene (si nu numai), al antisemitilor cu A. C. Cuza si Nicolae Rosu in frunte, unul strict didactic, al profesorimii care cauta cu precadere eticul, exemplaritatea morala, in dauna examenului estetic, un Eminescu folosit propagandistic de protocronismul si „dacismul voievodal” al ceausismului, dar si unul exaltat de oamenii stiintelor exacte, fericiti de apetitul eminescian fata de fizica, matematica, astrologie, economie, chimie s.a.

     

    Dan C. Mihailescu

     

     

    citeste mai mult »

  • O moarte care nu dovedeste nimic

    comanda acum

    13 Ianuarie 2010

    O moarte care nu dovedeste nimic

    Anton Holban

    Tocmai imprevizibilitatea afectului il atrage si-l bulverseaza pe Sandu, imprevizibilitate recuperabila mai  degraba din romanele rusesti, unde intensitatea sentimentului se insoteste cu capriciul lui. Cu Sandu si Ioana intram in zodia cuplurilor care se dizolva nu neaparat din incompatibilitate, ci din prea multa compatibilitate, un joc al nervilor, un razboi de uzura, o absurd confruntare a orgoliilor. Andrei Siniavski remarca acest fenomen la scriitorii rusi incepand cu Puskin si al sau Evgheni Oneghin: cat timp Tatiana il iubeste pe Oneghin si i se ofera, el ramane indiferent; cand ea se casatoreste cu un altul, el se reindragosteste subit de ea, fara speranta. La fel, Peciorin din “Un erou al timpului nostru” la Lermontov, Beltov din “Cine-i de vina?” al lui Herzen, Lavretki din “Un cuib de nobili” al lui Turgheniev. Eroinele lui Holban, poate cu exceptia Daniei, care se detaseaza pe fondul unui alt orizont de posibilitati, sunt cu toatele mal aimées de catre ceea ce Siniavski numea „a superfluous man”. Cu romanele lui Holban si ale lui Camil Petrescu intram intr-o zona abisala a cuplului, a iubirii, unde camera de rezonanta o reprezinta literatura, devenita o oglinda in care se rasfrang toate emotiile si toate reflectiile.

     

    Angelo Mitchievici

     

     

     

     

    citeste mai mult »

  • La Medeleni

    comanda acum

    06 Ianuarie 2010

    La Medeleni

    Ionel Teodoreanu

    Ultima parte a cartii, “Intre vanturi”, se situeaza, tipologic, intre mai multe tipuri de roman active in epoca: romanul de medii sociale (despre Iasiul postbelic, mahalagizat si trivializat), romanul eseu (despre inceputurile literare mature ale lui Danut), romanul „rusesc“ de dragoste, dintre Olguta si Vania, desfasurat in decoruri internationale, romanul „gorkian“ al lui Vania (reusit, dar din pacate prea redus), romanul instrainarii si cel universitar parizian al Monicai si Olgutei (insotite, patern, de Alexandru Palla). Abandonat vreme de cativa ani, spatiul idilic al mosiei va reveni spectaculos, desi iluzoriu si efemer, in prim-plan, dupa intoarcerea de la Paris a fetelor.

    Romanul Medelenilor are inca multe de spus noilor generatii de cititori si isi asteapta, inca, adevarata reconsiderare critica. Dincolo de orice consideratii tehnice, cartea este cel mai impresionant si mai fermecator poem epic dedicat marilor vacante din intreaga noastra literatura, o carte-fanion a unei stari de spirit.

    Paul Cernat

     

    citeste mai mult »

  • La Medeleni

    comanda acum

    23 Decembrie 2009

    La Medeleni

    Ionel Teodoreanu

    Ceea ce organizeaza, subteran, materia acestui roman-fluviu este trecerea timpului (biografic, social, istoric) si a varstelor umane, cu corolarul ei, dezvrajirea lumii, descoperirea realului si nevoia recupearii unui Paradis pierdut. Digresiunile de care s-a facut atata caz nu reprezinta decat forme de amanare a trecerii timpului. Atmosfera Medelenilor revine tot mai rar in cadru, pe  masura ce, din fundal, se aude vuietul tot mai amenintator al timpului distrugator, ca o Simfonie a Destinului (cu actiune ciclica, „in bucla“). In timp ce mos Gheorghe agonizeaza la cateva sute de metri distanta, domnul Deleanu incearca (inutil) sa ii retina atentia Olgutei, povestindu-i din Cei trei muschetari…

    Paul Cernat

     

    citeste mai mult »

  • La Medeleni

    comanda acum

    16 Decembrie 2009

    La Medeleni

    Ionel Teodoreanu

    Urmarind adolescenta protagonistilor, Ionel Teodoreanu surprinde – printre cei dintai intre romancierii nostri interbelici – un ritm si un stil de viata deja modernist, sincron cu cel occidental. Modern style-ul casei din Pitar Mos a lui Herr Direktor si Danut, stilul garçonne, emancipat, al Olgutei Deleanu, preocuparile sportive ale tinerilor, automobilul, cinematograful, petrecerile de liceeni prefigureaza deja atmosfera anilor '20.

    Prin Mircea si Danut, Ionel Teodoreanu se dovedeste a fi, de fapt, un subtil avocat literar al medelenismului. Caci “medelenismul” nu e legat doar de experienta socio-istorica a unei clase in declin. E un stil de viata strans legat de experienta unor varste ale marilor vacante (copilaria, adolescenta, prima tinerete), aflate la “hotarul” dintre doua epoci istorice. E, totodata, o emblema a intimismului familial pe care chiar si lumea comunista autohtona l-a conservat, pana la un punct.

    Paul Cernat

     

     

    citeste mai mult »

  • Amintiri din copilarie

    comanda acum

    09 Decembrie 2009

    Amintiri din copilarie

    Ion Creanga

    Ceea ce uimeste si seduce cu precadere in Amintiri... este puterea privirii de a calatori nestingherit, incoace si-ncolo, in acest univers launtric, fie evocand poznele lui Nica de parca ar fi vazute chiar cu ochii copilului de odinioara, fie alunecand, in treacat, peste melancoliile scriitorului adult.

    Povestile lui Creanga sunt delectabile deopotriva pentru copii si pentru adulti. Insa numai cei din urma le pot gusta pe deplin savoarea. Creanga pare a nu-si fi batut capul sa inventeze povesti: avea destul material la indemana ca sa mai fie nevoie de asa ceva. Cat datoreaza el creatiei folclorice anonime si cat ii este aceasta tributara dupa publicarea povestilor si absorbtia – sau reintoarecea – acestora in circuitul oralitatii e o chestiune ce poate interesa migaloase cercetari erudite. Farmecul povestilor lui Creanga nu sta in inventie – cel mult, aici si-a spus cuvantul selectia facuta de scriitor dintr-un inventar disponibil atat de bogat. Ceea ce atrage si cucereste, in primul rand, e “punerea in scena” - nemaivorbind de darul rostirii plastice, suculente, atat de mult comentat si analizat.

    Liviu Papadima

     

    citeste mai mult »

  • Moartea caprioarei

    comanda acum

    02 Decembrie 2009

    Moartea caprioarei

    Nicolae Labis

    Imaginea acestui poet nedreptatit de destin s-a asezat, in timp, acolo unde critica literara preconizase ca se va fixa. Un precursor, dar nu un poet actual prin toate segmentele operei sale, un talent viguros, dar mai putin un model de urmat, un rebel, dar in interiorul comunismului, Labis va ramane mai mult prin ceea ce ar fi putut fi decat prin ceea ce a fost cu adevarat. Totusi, si prin ceea ce a fost, el a jucat un rol insemnat in supreavietuirea poeziei romanesti, in perioada cumplita a stalinismului literar, ca si in revenirea ulterioara la modelele interbelice, la modernitate. Incercarile de recuperare a operei sale postume, benefice pentru cunoasterea mecanismelor interioare ale creatiei labisiene, nu vor modifica, banuiesc, imaginea sa critica. Important este insa ca opera sa mai poate fi citita si astazi, ca zeci de poezii ale sale nu sunt datate, ca intalnim in ele, chiar daca nu pe deplin formata, o voce poetica suficient de clara si de distincta, de autentica, in raport cu poetii generatiilor anterioare si cu cei care vor veni dupa el. Iar daca noile generatii nu mai poetizeaza dupa modelul Labis, sunt sigur ca poetii romani din anii ce vin vor medita mereu la destinul atat de nedrept al acestui talent urias, ca si la ravna lui poetica, in urma careia a ramas, pana la urma, o opera insemnata in literatura noastra postbelica. Poezia lui Nicolae Labis este dovada vie ca sacrificiul sau n-a fost in zadar.

    RAZVAN VONCU

     

    citeste mai mult »

  • Calea Victoriei

    comanda acum

    25 Noiembrie 2009

    Calea Victoriei

    Cezar Petrescu

    Nu in latura caracterologica sta insa meritul romanului lui Cezar Petrescu. In datele lor interne, personajele au ceva predictibil. Ascensiunile le sunt sincrone. Caderea unuia duce la prabusirea celorlalti. Si, de obicei, intocmai ca in jocul de domino, toti au in preajma pe cate cineva. Momentele de singuratate sunt rare in Calea Victoriei. Admirabila, in schimb, e inventia epica, desi nu din ea, ci din lirismul difuz i s-a tras romancierului succesul. Fiecare capitol incepe printr-un soi de avertisment metaforic, fara nicio legatura explicita cu continutul ulterior. Unele dintre aceste puneri in tema (mai degraba decat in abis) au intr-adevar structura de anecdote, dar atat de generale, incat propriu-zis nu putem vorbi despre narativitate autentica. Cel mult, despre infuzie de stari de spirit. Procedeul tine de alegorie, si substratul vag moralizator se ghiceste permanent indaratul lui. Insasi Calea Victoriei reprezinta, au aratat-o mai toti comentatorii, un alt nume pentru melanjul de opulenta, viciu, civilitate, eleganta, conspiratie si tragedie care freamata in marele oreas. De altminteri, prea putine lucruri se petrec spatial pe fostul Pod al Mogosoaiei.

    COSMIN CIOTLOS

     

    citeste mai mult »

  • Ciocoii vechi si noi

    comanda acum

    18 Noiembrie 2009

    Ciocoii vechi si noi

    Nicolae Filimon

    Dincolo de miza estetica a cartii, seriile succesive de cititori au fost fascinati, fie ca au vrut, fie ca nu, in tot acest rastimp, de fenomenul ce constituie substanta romanului: ciocoismul, forma romaneasca a parvenitismului, a venalitatii si a lacomiei, a lipsei de repere morale, a mitocaniei agresive si viclene, a exhibitionismului imbuibatilor si ingamfatilor. Ciocoismul repugna aproape tuturor la prima vedere, dar el sta ascuns probabil in fiecare dintre noi; suntem obligati sa vedem ca mereu sunt create conditii si motive pentru renasterea lui; nimic nu-l poate stavili cu totul, cel putin pana acum. Iata, o constatare deconcertanta pentru oricine mediteaza serios si-n tonalitate responsabila despre centrele de imoralitate din spatiul nostru public. Parafrazandu-l pe Spinoza, autorul Eticii, am putea spune ca unei pasiuni si unui viciu nu le poti opune cu folos decat ceva egal in forta, daca nu ceva mai tare decat ele. Deocamdata, ciocoismul este, din pacate, un viciu activ, iar adevaratele virtuti ale vietii democratice – politetea, spiritul de dreptate, cinstea, simplitatea, loialitatea, prudenta, toleranta, blandetea curajoasa si curajul bland, grija si iubirea – apar ca valori morale si forte sufletesti lipsite de vlaga.

     

    VASILE MORAR

     

    citeste mai mult »

  • Cronica de familie

    comanda acum

    11 Noiembrie 2009

    Cronica de familie

    Petru Dumitriu

    Cum in Cronica exista, din cand in cand, cate un Jeu pus la cale de acel Je al cronicarului, vedem ca unul dintre modelele sale il constituie fratii Goncourt. Or, din Jurnalul acestora aflam ca orice nobilime (...) gaseste viata de-a gata si o consuma imediat, cu lacomie, asa incat intra foarte curand in contact cu vidul, intrucat nici nu mai are ce consuma, nici nu este apta sa creeze, caci “neantul mintii” ei o covarseste; in consecinta, nobilimea are imperioasa nevoie, din plictiseala cumplita si din senzatia de gol, de divertisment. Foarte exact ilustreaza acest fapt Cronica in intregimea ei.

    Si mai exista in Cronica un mesaj, unul ultrasecret, deconspirat de insistenta cu care a retransmis in ultimele parti ale romanului. E in legatura cu laitmotivul evadarii, al fugii, reusita in cazul unora (Ionel Haralamb, Dim Cozianu), esuata tragic in cazul Lascarilor. Iar mesajul ultrasecret apare, cu “groaza cumplita”, in intrebarea obsedanta pe care si-o pune, agonica, Elvira Vorvoreanu: Si daca o sa mor aici? Sublinierea apartine chiar cronicarului si se incarca de un sens transparent, acum cand o putem reciti deschis nu numai din perspectiva eroinei, ci si din aceea, cu repercursiunile bine cunoscute, a biografiei scriitorului.

    ION VARTIC

     

    citeste mai mult »

  • Cronica de familie

    comanda acum

    04 Noiembrie 2009

    Cronica de familie

    Petru Dumitriu

    Cronica de familie sta sub pavaza sumbra a lui Nietzsche. Senzatia neantului interior le impulsioneaza membrilor Familiei vointa de putere: sa traiesti stiind ca adevarata ratiune a vietii consta in revelatia neantului si in cucerirea lui, fie ca in esec, fie ca in victorie, vei ajunge la un fatal paradox: o noua si ultima revelatie a nimicului. Protagonistii Cronicii n-ar putea trai decat la inceputul lumii, cand vointa lor de putere s-ar putea manifesta din plin, cand totul ar putea fi castigat; or, ei traiesc la sfarsitul lumii, cand nu mai este, de fapt, nimic de facut, nimic de castigat. Cel mai bine exemplifica situatia de fapt traiectoria tragica, absurda si descendenta, derizorie, a biografiei Elvirei Vorvoreanu, cea mai vie si fascinanta femeie lansata vreodata in proza romaneasca.

    ION VARTIC

     

    citeste mai mult »

  • Cronica de familie

    comanda acum

    28 Octombrie 2009

    Cronica de familie

    Petru Dumitriu

    Dupa '90, Petru Dumitriu a fost, in mod obsesiv, intrebat de ce si cum a devenit un reprezentant al realismului socialist. Spre cinstea sa, scriitorul nu da, post festum, explicatii “eroice” si sofisticate, ci unele reale si extrem de terestre: protejarea parintilor sai arestati si anchetati si incercarea lui disperata de-a supravietui: “Efectiv, eu am inceput crapand, pur si simplu, de foame. Eram slab, eram aproape un schelet. De nemancat ce eram” sau “Eram un schelet. Si ma gandeam: mor de foame, mor de pneumonie, mor de tristete. Ce ma fac? Hai sa incercam cu astia!” Si, prin urmare, “s-a facut frate cu dracul pana trece puntea”. Dar ceea ce e decisiv pentru onoarea scriitorului nu e faptul ca el recunoaste acum ca a semnat pactul cu diavolul, ci ca el marturisea adevarul chiar atunci, in momentul cand facea acest pact, adica in anii '50. Capitularea scriitorului si semnalarea ei se afla inregistrate in ultima parte, a XXIV-a, a Cronicii de familie, dedicata Tineretii lui Pius Dabija, adica artistului tanar din perioada obsedantului deceniu (initialele personajului, P.D., sunt chiar cele ale prozatorului).

    ION VARTIC

     

    citeste mai mult »

  • Morometii

    comanda acum

    21 Octombrie 2009

    Morometii

    Marin Preda

    Tema centrala in Morometii ar fi libertatea morala in lupta cu fatalitatile istoriei. Ea este anuntata de prozator intr-o fraza liminara, programatica, de care s-a facut in interpretarea critica mai mult caz: “In Campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-ai Doilea Razboi Mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mare.” Ceea ce urmeaza in roman contrazice aceasta imagine. Timpul este viclean, rabdarea nu e decat o forma de acumulare pentru o noua criza. La sfarsit, cand drama Morometilor este narata si, prin ea, imaginea vietii linistite spulberata, prozatorul revine asupra notatiei de inceput: “Timpul nu mai avea rabdare.” Este una dintre multele imagini ale simetriei in literatura lui Marin Preda, plina de evolutii inchise, de ample miscari in cerc, si vrea sa dea o idee despre rotatia procesuala a vietii dupa o lege statornica si misterioasa care actioneaza si in natura. Chiar demersul epic se inscrie in fatalitatea acestei repetitii.

    EUGEN SIMION

     

    citeste mai mult »

  • Morometii

    comanda acum

    14 Octombrie 2009

    Morometii

    Marin Preda

    Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creatie preexistenta, care mi-a fermecat nu numai copilaria, ci si maturitate: eroul preferat, Moromete, care a existat in realitate, a fost tatal meu. Acest sentiment a ramas stabil si profund pentru toata viata, si de aceea cruzimea, cat si josnicia, omorurile si spanzurarile intalnite des la Rebreanu si Sadoveanu si existente, de altfel, si in viata taranilor nu si-au mai gasit loc si in lumea mea scaldata in lumina eterna a zilei de vara. In realitate, in amintire imi zac fapte de violenta fara masura si chipuri intunecoase, infernale, dar pana acum nu le-am gasit un sens... Poate ca nici nu au!?

    MARIN PREDA

     

    Tatal real pe care il invoca in fragmentul citat mai inainte este, desigur, un simbol al acestei lumi scaldate in lumina eterna a zilei de vara, dar Ilie Moromete, varianta lui din roman, este creatia fictiunii epice, este un veritabil erou de roman. Nu stiu si, pana la urma, nici nu intereseaza aproape deloc daca scriitorul a pornit de la un prototip sau l-a inventat pur si simplu. Importanta, cu adevarat, este doar veridicitatea lui literara. Si la acest capitol lucrurile sunt clare in Morometii I-II: Ilie Moromete este un personaj memorabil, un personaj care a coborat din carte in viata cu identitatea data de Marin Preda. Asa se intampla de regula cu personajele din marile romane ale literaturii...

    EUGEN SIMION

     

    citeste mai mult »

  • Plumb

    comanda acum

    07 Octombrie 2009

    Plumb

    George Bacovia

    Lui Bacovia ii repugnau teoriile. Probabil ca le percepea ca pe niste surse de falsificare. Numai inspiratia genuina, senzoriala o simtea ca pe o garantie de autenticitate. El se credea un “senzitiv”, ca in proza sa cunoscuta, nu un intelectual. Se vedea pe sine, probabil, in situatia de artist sincer si spontan, in priza directa cu senzatiile care ii talmaceau lumea, evitand complicatiile si artificiile.

    Simbolismul bacovian lasa cateva usi deschise spre esteticile ce vor irupe dupa el, cand poemul va deveni prisma metaforica prin intermediul careia poetul isi cauta locul sau in lume, dar si lumea incearca sa se faca acceptata de poet. Permisivitatea poeziei bacoviene, forta ei ascunsa, capacitatea ei de a se primeni postum, intersectand directii pe care, in aparenta, nu le continea, explica viabilitatea acestei opere de o paradoxala umilinta. Probabil ca are dreptate Borges cand spune: “timpul care darama palatele imbogateste versurile”!

    DINU FLAMAND

     

    citeste mai mult »

  • Viata pe un peron

    comanda acum

    30 Septembrie 2009

    Viata pe un peron

    Octavian Paler

    In centrul cartilor lui Octavian Paler nu se afla nici sfantul, nici bruta absoluta, nici supraomul nietzchean, ci tocmai omul obisnuit, suma de calitati si defecte, patimi si slabiciuni, indoieli si angoase. Oricine se poate asadar proiecta sau regasi in paginile acestui roman. Fiindca pe peron nu este El, eroul exemplar iesit din seria biologica. Pe peron suntem noi.

    Gravitate fara morga; asumare si autoangajare; mize inalte si blestematele probleme insolubile ale individului si ale comunitatii; sensibilitate si constiinta; anxietate si aspiratie catre echilibru; fragilitatea eului si, ca forma de aparare, proiectarea intr-un camp anistoric al valorilor tari; o ideatie atat de bogata si de vie, cuprinsa in tipare de “inviolabilitate” sintactica...

    DANIEL CRISTEA-ENACHE

     

    citeste mai mult »

  • Donna Alba

    comanda acum

    23 Septembrie 2009

    Donna Alba

    Gib I. Mihaescu

     

    La finalul romanului Donna Alba mastile personajelor cad. Mihai Aspru a vrut doar s-o “stapaneasca” pe trufasa aristocrata, imbracandu-si dorinta in podoabe stralucitoare, luate din carti. In schimb, Georges Radu Serban, sotul inselat, boier rigid, taxat malitios de catre narator, se dovedeste un veritabil erou tragic, sinucigandu-se din dragoste, ca personajul lui Dostoievski.

     

    Cat o priveste pe Alba, obiectul obsesiei indelung elaborate, ea e un personaj de film din anii '30: femeia fatala, provocatoare de nenorociri pentru barbatii care o iubesc. Intriga dinamica, colorata de suspans, ajunge la o rezolvare cu happy-end, care ar fi putut parea facila daca naratorul n-ar fi introdus un accent original de autoironie si umor negru, chiar in legatura cu ultima aparitie a Albei. Foarte frumoasa in valurile negre de mare doliu, dar deloc indurerata, ea ii apare barbatului ca un inger al mortii, promitandu-i o primejdioasa fericire.

     

    ELENA ZAHARIA FILIPAS

     

    citeste mai mult »

  • Romante pentru mai tarziu

    comanda acum

    16 Septembrie 2009

    Romante pentru mai tarziu

    Ion Minulescu

    Ion Minulescu a fost cel care a impamantenit la noi un mod de viata simbolist – sinteza intre boema si dandism. Adica acea voita diferentiere de lumea comuna, prin ceea ce s-a numit atunci “spiritul decadent”. [...] Ce aducea nou Ion Minulescu in poezie? In primul rand, o alta lume, o alta sursa de inspiratie; nu satul, ci orasul, nu un univers cantonat in vechime, ci unul modern.

     

    Frumusetea liricii lui Ion Minulescu a constat in faptul ca poetul a tintit si a izbutit sa ramana el insusi, cu tot ce a adus nou si personal in literatura romana. Iar atunci cand si-a extins aria inspiratiei, s-a pastrat in matca proprie. A cautat s-o largeasca, iar apele s-au dus la vale si mai zglobii, si mai nepasatoare. Chiar daca unii cu care a pornit la drum l-au intrecut, chiar daca dintre cei care-au venit dupa el cativa au aflat cai mai adanci de expresie, Ion Minulescu nu si-a pierdut identitatea.

     

    citeste mai mult »

  • Adela

    comanda acum

    09 Septembrie 2009

    Adela

    Garabet Ibraileanu

    Am citit putine romane mai impregnate de senzualitate decat Adela. Uimit de acest caracter, bine mascat de precautul autor, mi-am intitulat capitolul pe care i l-am consacrat in Arca lui Noe „Jurnalul seducatorului„. Titlul mi l-a sugerat filosoful danez Kierkegaard, cu care doctorul Codrescu are destule asemanari, mai ales in masura in care amandoi cred intr-o mistica a iubirii, fara ca ea – si in pofida lor insisi – sa excluda o puternica senzualitate. Cititorul de azi poate avea dificultati in a o recunoaste. Dar daca face efortul sa renunte la prejudecata scenelor „tari”, de sex, din romanele ultimilor decenii, va descoperi, de pilda, ce incarcatura emotionala si fizica deopotriva are, in Adela, un sarut pus pe incheietura unei maini delicate de tanara femeie, acolo unde dantela manecii se sfarseste.

    Nicolae Manolescu

     

    citeste mai mult »

  • Scrisoare de dragoste

    comanda acum

    02 Septembrie 2009

    Scrisoare de dragoste

    Mihail Drumes

    Multe i se pot reprosa lui Drumes, dar nu ca n-ar sti reteta unui roman de consum: rasturnari de situatie; anticipari ale actiunii pentru agatarea cititorului si cresterea suspansului; scene decoltate si multa activitate erotica; actiuni in contratimp; confruntari dramatice; exces de spectaculos, de multe ori neverosimil; melodrama; accelerari narative; personaje ideale cu care publicul din epoca se putea identifica, ca la cinematograf.

    Drumes strecoara numeroase stereotipuri ale culturii populare din timpul sau, si tocmai aici principala explicatie a succesului sau: in felul in care a sintetizat si a incorporat in eroii romanului/romanelor lui aspiratiile si fantasmele de natura culturala-sociala-sentimentala ale publicului cititor.

    MIHAI IOVANEL

    citeste mai mult »

  • Romanul adolescentului miop

    comanda acum

    26 August 2009

    Romanul adolescentului miop

    Mircea Eliade

    Nonconformistul chilug de la „Spiru Haret” nu credea ca cel mai interesant lucru din adolescenta e dragostea. De aceea, romanul sau va fi unul cerebral, dar nu psihologic, nu „falsificat de analize”. Lipsa succeselor scolare si mondene devine o treapta catre o altfel de implinire. Telul pe care si-l stabileste adolescentul miop nu este sa ajunga ca altii, ci sa ajunga la sine insusi. In loc sa fie imitarea modelelor straine, atingerea unor idealuri stabilite de cei din jur, adolescenta este o perioada esentiala a descoperirii de sine. Dar nu numai descoperire, ci si o veritabila construire a personalitatii. Un efort sustinut prin vointa, asceza, singuratate, renuntari. Prin disciplina ferma si austeritate, prin lecturi aspre, nesfarsite, prin lupte cu dusmanii din afara si dinlauntru. Lupta cu mediocritatea, cu buchiseala si cultura de manual, dar si cu sentimentalismul, nostalgia, tristetea. Invingandu-si slabiciunile si crescandu-si bogatiile interioare, Eliade se construieste ca personalitate.

    LIVIU BORDAS

     

    citeste mai mult »

  • Toate panzele sus!

    comanda acum

    19 August 2009

    Toate panzele sus!

    Radu Tudoran

    Prietenia – dincolo de particularitatea aparitiei sale, dincolo de felul in care se substantiaza dupa firea individuala – isi are universalitatea sa ca virtute morala: ea presupune solidaritate si curaj, altruism  si generozitate, spirit de sacrificiu si toleranta, loialitate si recunostinta. In cuprinsul sensibilitatii si mentalitatilor postmoderne, prietenia este si ea, din pacate, devalorizata. Dar, oare, se poate trai deplin moral in absenta prieteniei intre oamenii buni? Eroii “Sperantei” nici macar nu-si pun aceasta intrebare, si aceasta din simplul motiv ca, pentru ei, precum in basmele universale ale omenirii, prieteniile sunt de doua feluri: intre cei buni si intre cei rai si inraiti.

    Toate panzele sus! este, in literatura romana si in extensiile sale cinematografice, o poveste estetic izbutita despre sublimitatea si simplitatea prieteniei: virtute pe cat de rara, pe atat de necesara, oricand, oriunde si pentru oricine “pluteste” pe “marea” propriului destin.

     

    VASILE MORAR

     

    citeste mai mult »

  • Toate panzele sus!

    comanda acum

    12 August 2009

    Toate panzele sus!

    Radu Tudoran

    Cat timp exista tinuturi necunoscute, oameni inca neintalniti, experiente inca neduse pana la capat, multe lucruri sunt posibile, si depinde de om ce anume sa aleaga in fiecare situatie. Radu Tudoran insusi a calatorit pe marile si fluviile globului pamantesc, a fost fascinat de lumea diversa, pestrita a porturilor, de neprevazutul din caracterul firilor alunecoase, nestatornice, dar a fost si increzator ca in orice mediu social pot sa existe, pur si simplu, oameni morali: nobili in porniri, altruisti incurabili, generosi dezinteresati si fiinte drepte cu semenii lor, in pofida tuturor greutatilor si obstacolelor intalnite in cale. Nu aventura superficiala si egoista il preocupa pe Radu Tudoran, ci sensul moral pe care-l aduce cu ea calatoria plina de neasteptat, cea receptata de altii, ulterior, ca o aventura. Pentru el, viata este taramul intamplarilor, care-si developeaza talcul lor, iar romancierul nu trebuie decat sa faca verosimila inlantuirea evenimentelor. Acest idealism moral este recognoscibil in toata opera „fratelui lui Geo Bogza“, Radu Tudoran.

    VASILE MORAR

     

    citeste mai mult »

  • Prins

    comanda acum

    05 August 2009

    Prins

    Petru Popescu

    Povestea de dragoste, de o mare frumusete luminos-tragica, putand fi considerata un Love Story al literaturii romane, ramane doar o componenta a romanului. La fel de frumoasa si poate chiar mai impresionanta este povestea prieteniei inginerului cu Bibi. Din acest punct de vedere, romanul Prins poate fi considerat un poem (epic) al prieteniei. Petru Popescu ilustreaza prin situatii din viata de fiecare zi comunicarea fara cuvinte dintre doi barbati tineri, solidaritatea lor sobra, de soldati aflati umar la umar in transeele vietii. Combinatia de roman si poem, de comedie si melodrama il cucereste chiar si pe scepticul cititor de azi. Prins nu s-a demodat in cei patruzeci de ani care au trecut de la prima lui aparitie, asa cum nu s-au demodat nici moartea, nici tineretea, nici dragostea. Si nici talentul literar.

     

    ALEX STEFANESCU 

     

    citeste mai mult »

  • Maidanul cu dragoste

    comanda acum

    29 Iulie 2009

    Maidanul cu dragoste

    George Mihail Zamfirescu

    „Dragoste si moarte, altceva nu exista pe lume!” ii spune la un moment dat, intr-o scena simbolica, Fane, fostul puscarias, lui Ivan, fostul revolutionar. Intre aceste doua tensiuni se zbate toata lumea fara ideal a mahalalei care-si accepta destinul fara revolta si fara lamentatii. In mahala se iubeste repede si se moare usor. Pe cat de fragila e viata, pe atat de cruda e moartea; oricine e gata sa se sinucida din disperare sau sa omoare din furie, supus unei obscure fatalitati.

    Roman de mediu si de atmosfera, populat cu personaje cat se poate de pitoresti, predispuse la promiscuitate morala si conduse de o sexualitate primara, mixand permanent nostalgicul cu grotescul, idilicul cu misticul si patetismul cu sordidul, scris in limbajul colorat de secol XIX, Maidanul cu dragoste este o tragica si triviala epopee balcanica suburbana, ivita din confesiunea melancolica tarzie a unui Peter Pan de mahala.

     

    Marius Chivu

     

    citeste mai mult »

  • Cismigiu & Comp.

    comanda acum

    22 Iulie 2009

    Cismigiu & Comp.

    Grigore Bajenaru

     

    Desi cele doua volume-fanion ale lui Grigore Bajenaru au fost reeditate dupa 1990 (ultima oara in 2008), nu cred ca putem vorbi despre o receptare postcomunista a lor. Abia prezenta editie le va repune realmente in relatie cu publicul larg, caruia de fapt i se si adreseaza. Iar acesta se vor imparti probabil in doua mari categorii; de o parte nostalgicii varstnici si maturi care vor reciti (a cata oara?) evocarile liceului interbelic, de cealalta – adolescentii si tinerii care vor descoperi pentru prima data o lume disparuta, vintage sau retro. Nu-mi fac insa griji: cartile „au suflet” si vor fi parcurse, azi ca si ieri, cu aceeasi curiozitate si placere. Ele isi delecteaza cititorii si, delectandu-i, ii invata sa se apropie de literatura si de umanioare, sa devina oameni intregi si, daca se poate, mai buni. Credeti ca e putin?

     

    Paul Cernat

     

    citeste mai mult »

  • Viata la tara. Tanase Scatiu. In razboi

    comanda acum

    15 Iulie 2009

    Viata la tara. Tanase Scatiu. In razboi

    Duiliu Zamfirescu

    In universul vietii noastre cotidiene, cel intesat de valori pestrite, in care spiritul exhibitionist al noilor Scatii a devenit o adevarata institutie – el fiind tot mitocanesc, agresiv si invaziv ca si acum un veac – tot ceea ce ne ramane este sa ne autocontemplam, distantandu-ne si decantand in tot tumultul haotic ceea ce are valoare morala perena si sens in longue durée, cum ar spune Fernand Braudel. Poate ca asa ceva a intuit Duiliu Zamfirescu inca de atunci, iar ca scriitor s-a simtit dator sa lase generatiilor viitoare Ciclul Comanestenilor, iar ca om sa fie, intotdeauna, politicos. Or, se stie ca virtutea politetii a „locuit” firesc in cele doua stiluri si moduri de viata atat de apreciate de autor: aristocratia si taranimea. Doua clase sociale care au disparut din istorie, tot asa cum trasaturile morale si estetice asociate lor in mod privilegiat par a fi estompate in contemporanitate: statornicia, nobletea caracterului, generozitatea, rabdarea, blandetea, serenitatea si simtul onoarei. Eclipse si absente despre care nu se poate sa nu meditam recitindu-l pe Duiliu Zamfirescu.         

     

    Vasile Morar 

     

    citeste mai mult »

  • Cartea Mironei

    comanda acum

    08 Iulie 2009

    Cartea Mironei

    Cella Serghi

    La o conferinta de la Institutul Francez de pe bulevardul Dacia, Mirona face cunostinta cu „un barbat impunator, greoi, cu parul ca zapada”, care, cand afla ca scrie literatura, o invita la cenaclu sa citeasca ceva. „Maestrul” e, desigur, E. Lovinescu, surprins dintr-o singura trasatura de condei, cu spiritul sau curios si generozitatea fata de incepatori, dar si cu mania – nevinovata – de a-i „boteza” cu pseudonime convingatoare: „Mirona? repeta maestrul mirat. E ingenios, dar prea cautat, neverosimil... Sa vii sa-mi citesti ceva. Lasa ca-ti gasesc eu un alt pseudonim. Si, potrivindu-si ochelarii, ca un profesor care nu se decide sa-ti puna o nota de trecere: Vino duminica la cenaclu, domnisoara Mirona...”

     

    La capatul lecturii acestui roman, scris cu verva si cu sensibilitate feminina, cititorul va ramane cu imaginea unei epoci istorice tulburate de mari prefaceri, in care o fata idealista isi cauta drumul, crezand cu incapatanare in destinul ei de scriitoare. Narator si personaj in acelasi timp, ea traieste deopotriva in realitatea Bucurestiului si a Parisului din anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, cat si in fictiune, alaturi de fascinata si misterioasa bunica Fana.

     

    Elena ZAHARIA-FILIPAS

     

    citeste mai mult »

  • Necuvintele

    comanda acum

    01 Iulie 2009

    Necuvintele

    Nichita Stanescu

    Nichita Stanescu a intuit de tanar ascunsele, dar uriasele resurse ale limbajului poetic de a spune infinit mai mult decat sta scris pe hartie. Cuvantul isi poate transgresa semnificatiile, poate sari peste umbra sa.

    Liderul neomodernismului nostru epuizeaza Dictionarul limbii romane, nu pe intinderea, dar in adancimea acestuia. El compune, din cuvintele pe care cu totii le cunoastem, necuvinte trase intr-o limba nemaiauzita, de o stranie frumusete.

     

    Daniel Cristea-Enache

     

     

    citeste mai mult »

  • Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

    comanda acum

    24 Iunie 2009

    Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

    Camil Petrescu

    La aparitie, în 1930, romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi, a surprins critica prin caracterul lui aparent neunitar. O poveste clasica de dragoste si un jurnal de razboi, greu de legat între ele. Persoana întâi a naratiunii nu parea suficienta pentru a fi citite împreuna. Si mai era ceva, impresia, nu chiar usor de formulat, ca nici gelozia, nici razboiul nu aveau înfatisarea cunoscuta din alte romane ale vremii. Ceea ce critica n-avea cum sa stie înca era ca, sub ochii ei, se petrecea o reforma a romanului pe cât de profunda, pe atât de radicala, si ca, în pofida inertiei unui gen devenit foarte popular, romanul nu va mai fi niciodata acelasi dupa Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi.

    Nicolae MANOLESCU

    citeste mai mult »

  • Elevul Dima dintr-a saptea

    comanda acum

    17 Iunie 2009

    Elevul Dima dintr-a saptea

    Mihail Drumes

    Tinerii traiesc intens si "nu pot iubi decât vesnic", au pudori, îndrazneli si politeturi retro, se îndragostesc fulgerator, vorbesc pretios, fac declaratii pasionale, juraminte si gesturi de viata si de moarte, cad în genunchi, saruta fotografii, ameninta cu sinuciderea... Ei sînt "prea tineri", trec prin "faza eroica a tineretii", au farmecul candorii si al ero(t)ismului adolescentin, sunt naivi si idealisti, sinceri si exagerati, impetuosi si impertinenti, puri si solidari. Inocenti, încapatînati, plini de vitalitate si gata pentru sacrificii în numele unui ideal, arpetistii sunt, în frunte cu catalizatorul Grig Dima, niste eroi ai adolescentei.

     

    Marius Chivu

    citeste mai mult »

  • Nunta in cer

    comanda acum

    10 Iunie 2009

    Nunta in cer

    Mircea Eliade

    Neîndoielnic, scriind aceasta carte, autorul ei evadeaza: în trecut, în imaginatie, în mit. Nunta în Cer nu e, desigur, un roman fantastic, desi misterul nu lipseste, dar e, cu siguranta, un roman realist-simbolic, axat pe un mit al iubirii. Un roman de idei, mai putin livresc decît celelalte, si un roman liric. Cadrul întâmplarilor relatate ramâne unul modern, citadin, în vreme ce relatarile lor au loc într-un cadru montan, izolat.

    citeste mai mult »

  • Delirul

    comanda acum

    03 Iunie 2009

    Delirul

    Marin Preda

    Avem de-a face cu un roman foarte curajos, un roman ce a deranjat multe personalitati importante ale acelor vremuri, creat de un romancier si mai curajos, ce si-a scris memoriile si gandurile fara niciun fel de teama de repercusiuni. Poate tocmai acestei bravade se datoreaza si sfarsitul autorului,  acesta parasindu-ne in 1980, la Mogosoaia, dupa spusele unora – in conditii stranii – sufocat cu o perna.

    citeste mai mult »

  • Rusoaica

    comanda acum

    27 Mai 2009

    Rusoaica

    Gib I. Mihaescu

    Nu exista niciun roman care sa fi fost la fel de prost citit ca Rusoaica lui Gib Mihaescu. Inclusiv de catre critica literara a anilor ‘30 din secolul trecut. Despre critica de dupa razboi e greu de vorbit. Tiparit in 1933, romanul n-a fost reeditat niciodata in timpul comunismului. Nici macar in editiile critice. Motivul este in primul rand titlul. Cu toata „despartirea” politica a regimului de la Bucuresti de Uniunea Sovietica din aprilie 1964, liderii comunisti romani au continuat sa menajeze pana la sfarsit „marea tara prietena“, era formula obisnuita, de la Rasarit, interzicand orice referire directa.

     

    Rusoaica e un roman captivant, care se citeste cu placere, dincolo de toate sofisticatele consideratii ale criticilor. E un roman de aventuri si de iubire, despre un tanar care isi ia dorintele drept vise si iluziile drept idealuri. Cu totii, la o anumita varsta, patim acest lucru. Si pana sa ne fie rusine de patania proprie, ne desfatam cu nemaipomenitele patanii sentimentale ale locotenentului Ragaiac.

     

    Nicolae Manolescu 

     

     

    citeste mai mult »

  • Adam si Eva

    comanda acum

    20 Mai 2009

    Adam si Eva

    Liviu Rebreanu

    Este un roman de dragoste mai aparte. Romanul are drept tema principala credinta in reincarnare, metempsihoza. Cuplul arhetipal si androginic se cauta si se reintregeste in sapte istorice foarte diferite. Personajul principal, Toma Novac, trece prin mai multe vieti, este pe rand pastor in India, guvernator in Egipt, scrib in Babilon, cavaler roman in Roma in epoca domniei imparatului Tiberiu.

    citeste mai mult »

  • Trei dinti din fata

    comanda acum

    13 Mai 2009

    Trei dinti din fata

    Marin Sorescu

    Aparut in 1977, "Trei dinti din fata" este romanul mutilarii destinelor celor care traiesc intr-un regim istoric absurd, in deceniul simulacrului destalinizarii. In corpul textului sorescian palpita iubirea ca esec. Este un roman alambicat, atat in relatii sociale, cat si umane, a carui scriitura densa il poate face dificil. Cel putin la o prima lectura. Este, in fond, un roman greu, al caracterelor, straniului si inconsecventei unei lumi lipsite de valori si repere. Personajele sunt chinuite si contorsionate de spaime, temeri, griji ale zilei de maine.

    citeste mai mult »

  • Ingerul a strigat

    comanda acum

    06 Mai 2009

    Ingerul a strigat

    Fanus Neagu

    Vedeti, cartea mea miroase a tarani, a oameni din mahalale si carciumi si deopotriva a intamplari regale si princiare. Miroase si a Dunare, si a Panait Istrati, si a caini dezlegati din lant. [...] Cartea mea e, constat astazi cu uimire, sortita sa invinga timpul. Asa socotesc unii. Inseamna ca stiam sa culeg ce e frumos in oameni si etern in viata Dunarii.

    Fanus Neagu

     

    O senzualitate si o vocatie din ce in ce mai rara in epoca postmoderna cand scrisul a devenit altceva: o tehnica, un scenario complicat, computerizat, o deconstructie anuntata etc. Din acest punct de vedere, Fanus Neagu este din alta clasa si vine din alta traditie. Pentru el, a scrie este a gasi cuvintele miraculoase. Ca sa exagerez putin lucrurile, as zice ca prozatorul acesta cu gura rea si inima buna poate face o crima pentru o metafora frumoasa.

    Eugen Simion 

     

     

    citeste mai mult »

  • Craii de Curtea Veche

    comanda acum

    29 Aprilie 2009

    Craii de Curtea Veche

    Mateiu Caragiale

    Subiectul romanului e greu de povestit. Sunt, in fond, aproape tot atatea povestiri cate personaje principale. Si chiar daca nu e un Decameron ori un Hanu-Ancutei, unde povestitorii se perinda in fata ascultatorilor, Craii e la fel de variat epic precum acestea si asaza intamplarile istorisite in cele mai variate perspective: unele intamplari par a cobori din timpuri vechi, altele, din spatii indepartate, destule tasnesc din viata de toate zilele a unor oameni cu stare si cu pofta de a trai, dintr-un Bucuresti de la sfarsitul epocii frumoase, cum este numita indeobste aceea dinaintea Primului Razboi Mondial.

     

    Nicolae Manolescu 

     

     

    citeste mai mult »

  • Lorelei

    comanda acum

    22 Aprilie 2009

    Lorelei

    Ionel Teodoreanu

    Alaturi de trilogia La Medeleni, Lorelei este cel mai iubit roman al lui Ionel Teodoreanu. Farmecul sau romantic, tristetea apasatoare, intimitatea gratioasa si nobletea lirica a povestii de iubire, atmosfera cu parfum fin de siécle topita in frenezia epocii jazzului din anii ‘20-‘30 au sedus generatii de cititori si, mai ales, de cititoare.

    Roman de atmosfera si de „de analiza” a sentimentului, Lorelei este o „contopire de poem si basm”, in care naratiunea psihologica de actualitate intalneste traditia mitologica a romanului medieval. Trista poveste de iubire a tinerei Luli e dublata de iluzia livresca si filtrata prin lirismul pur al vechii legende germanice si al elegiilor eminesciene.

    Paul Cernat

    citeste mai mult »

  • Panza de paianjen

    comanda acum

    15 Aprilie 2009

    Panza de paianjen

    Cella Serghi

    Cella Serghi era Margaret Mitchell a noastra. Aceeasi forta epica, aceeasi curgere a personajului, acelasi tip de feminitate care lupta si trebuie sa invinga. Cine nu isi aminteste ultima pagina din Pe aripile vantului, cator cititoare le-a slujit drept suport, drept lectie de viata? Un feminism cald care e mai mult un fel de solidaritate feminina...

    Naturaletea, spontaneitatea scriiturii, conturarea personajului  principal, atat de sincer si de cuceritor, capacitatea de-a face cititorul sa viseze si nu in ultima instanta succesul de public pentru o carte de dragoste, toate acestea insemnau ca aveam de a face cu o carte de referinta.

    citeste mai mult »

  • Maitreyi

    comanda acum

    08 Aprilie 2009

    Maitreyi

    Mircea Eliade

    Maitreyi este un roman viu, substantial, cu o deschidere noua spre problematica omului modern (un spirit, intre altele, voiajor, confruntat în experientele lui existentiale cu mentalitati inradacinate in ceea ce antropologii numesc cultura de profunzime). Nu atat exotismul – desi nici acesta nu poate fi ignorat – este elementul inedit in romanul lui Eliade, ci un spirit nou de a gandi destinul omului in secolul al XX-lea, o vointa clara de sincronizare cu spiritul timpului.

    Un roman, oricum substantial, viabil dupa mai bine de o jumatate de secol de cand fost scris. Eliade încearca sa construiasca, dupa o formula a lui Bachelard, o mitologie a seductiei.

    Acad. Eugen Simion

    citeste mai mult »

  • Cel mai iubit dintre pamanteni

    comanda acum

    01 Aprilie 2009

    Cel mai iubit dintre pamanteni

    Marin Preda

    Victor Petrini atinge, într-o lume confuza, conditia tragicului, pentru ca nu se îndoieste de puterea spiritului de a ramâne demn si necrutator în suferinta. Iubirile si întâmplarile absurde îl arunca în bratele deznadejdii si ale oroarei, spiritul îi da însa forta sa treaca prin ele, nu netulburat (mit al omului clasic), ci nelinistit si lucid, luciditatea fiind forma demnitatii sale.

    citeste mai mult »

  • Cel mai iubit dintre pamanteni

    comanda acum

    25 Martie 2009

    Cel mai iubit dintre pamanteni

    Marin Preda

    Victor Petrini atinge, într-o lume confuza, conditia tragicului, pentru ca nu se îndoieste de puterea spiritului de a ramâne demn si necrutator în suferinta. Iubirile si întâmplarile absurde îl arunca în bratele deznadejdii si ale oroarei, spiritul îi da însa forta sa treaca prin ele, nu netulburat (mit al omului clasic), ci nelinistit si lucid, luciditatea fiind forma demnitatii sale.

    citeste mai mult »

  • Cel mai iubit dintre pamanteni

    comanda acum

    18 Martie 2009

    Cel mai iubit dintre pamanteni

    Marin Preda

    Victor Petrini atinge, într-o lume confuza, conditia tragicului, pentru ca nu se îndoieste de puterea spiritului de a ramâne demn si necrutator în suferinta. Iubirile si întâmplarile absurde îl arunca în bratele deznadejdii si ale oroarei, spiritul îi da însa forta sa treaca prin ele, nu netulburat (mit al omului clasic), ci nelinistit si lucid, luciditatea fiind forma demnitatii sale.

    citeste mai mult »

web design | griffon & swans
web development | unwm