Notițele bune dintr-o carte sunt cele pe care le poți citi peste un an și le înțelegi din prima, fără să mai deschizi volumul. Pentru asta notezi ideea cu cuvintele tale, motivul pentru care contează și numărul paginii, nu paragrafe copiate întregi. Metoda cea mai simplă are trei trepte: un semn în margine, o frază după fiecare capitol și o fișă la final.
O carte bună îți aruncă în față zeci de idei, iar după o săptămână rămân două sau trei. Psihologul german Hermann Ebbinghaus a arătat la sfârșitul secolului al XIX-lea, prin experimente făcute pe el însuși, că uităm cel mai mult chiar în primele ore și zile după ce am învățat ceva. Nu trebuie să știi pe de rost fiecare capitol, dar merită să lași un fir de care să te prinzi mai târziu. Notițele sunt firul acela.
De ce nu ajunge sublinierea singură?
Sublinierea dă senzația că ai lucrat, dar de multe ori doar colorează pagina. Dacă ai marcat jumătate din text, nu ai ales nimic: ai amânat alegerea pentru o recitire care nu mai vine. Un creion și o regulă strictă ajută mult: marchezi cel mult o propoziție, două, pe pagină. Alegerea te obligă să judeci ce contează, iar judecata asta este prima formă de memorare.
Mai există și o problemă practică. Cartea luată de la bibliotecă nu se subliniază deloc, iar o ediție veche, cu hârtie fragilă, se strică repede la orice gumă de șters. În cazurile acestea folosești bilețele lipicioase la marginea paginii sau fâșii subțiri de hârtie drept semn și scrii notița în altă parte, într-un caiet.
Cum iei notițe în trei trepte?
Ideea este să nu te oprești din citit mai mult decât e nevoie, dar nici să nu lași totul pe seama memoriei. Fiecare treaptă cere puțin timp și le poți face în ordine:
- Semnul din margine. Cât citești, pui o liniuță sau o bifă lângă pasajul important. Nu scrii nimic, doar marchezi, ca să nu pierzi firul poveștii sau al argumentului.
- Fraza de după capitol. Când termini un capitol, închizi cartea o clipă și scrii cu cuvintele tale, în una sau două propoziții, ce a spus autorul. Dacă nu reușești, înseamnă că ai citit fără să prinzi ideea și merită să te întorci pe pagină.
- Fișa de la final. După ultima pagină treci pe o fișă sau pe o pagină de caiet titlul, autorul, ideea centrală, trei pasaje care contează (cu numărul paginii) și o întrebare rămasă deschisă.
A doua treaptă face diferența. Rezumatul scris din memorie este un mic test: dacă fraza iese greu, ai aflat pe loc unde s-a rupt înțelegerea. Fișa finală iese apoi aproape de la sine din frazele scrise după capitole, iar tu ai lucrat cu mintea odihnită, nu la sfârșitul cărții, când nu mai ai chef de nimic.
Unde păstrezi notițele: caiet, fișe sau fișier?
Răspunsul depinde de felul în care lucrezi de obicei. Fiecare variantă are părți bune și părți incomode, iar tabelul de mai jos le pune față în față.
| Mod de păstrare | Ce îți oferă | Ce îți ia |
|---|---|---|
| Un caiet unic | totul într-un loc, ușor de purtat | nu poți căuta după un cuvânt |
| Fișe de carton | se sortează pe teme și se pot combina | se pierd dacă nu ai o cutie a lor |
| Fișier pe calculator | căutare instantanee, copii ușoare | tentația de a lipi pasaje întregi |
| Doar semne în carte | nu depinzi de nimic altceva | cartea rămâne marcată pentru totdeauna |
Alege ce se potrivește cu obiceiurile tale și rămâi la el câteva luni. Un sistem frumos, dar incomod, ajunge uitat într-un sertar după o lună, în timp ce un caiet de școală purtat în geantă se umple singur.
Ce notezi diferit la roman și la non-ficțiune?
La non-ficțiune notezi argumente: ce afirmă autorul, cu ce dovedește și unde nu ești de acord. Un tabel mic cu trei coloane, pentru afirmație, dovadă și părerea ta, merge bine la cărțile de istorie, economie sau științe. La romane și la poezie notezi altceva: o scenă care te-a surprins, un personaj, felul în care e construită o frază. Acolo nu rezumi, doar ții minte ce ți-a făcut efect.
Pentru lecturile dense, notițele merg împreună cu un ritm mai lent; greșelile frecvente de la tehnicile de citire rapidă arată de ce goana după pagini strică tocmai ceea ce ai vrea să reții. Iar dacă te apuci de volume care îți mută felul de a gândi, o listă ca cele cărți de non-ficțiune pentru orizont larg merită citită cu creionul în mână.
Ce face notițele inutile?
Aproape toate eșecurile vin din aceleași câteva obiceiuri:
- copiezi pasaje lungi fără să le comentezi, iar la recitire nu mai știi de ce le-ai ales;
- nu treci numărul paginii și nu mai poți verifica sursa unei idei;
- notezi totul și nu recitești niciodată, deci munca nu servește la nimic;
- scrii doar cuvinte-cheie, fără propoziții întregi, pe care peste șase luni nu le mai înțelegi.
Recitirea notițelor, o dată pe lună sau la două luni, este momentul în care ele își fac treaba. Zece minute cu un caiet vechi aduc înapoi cărți pe care le credeai pierdute și, adesea, o idee de care ai nevoie chiar în ziua aceea.
Întrebări frecvente
Pot lua notițe și pe un e-reader?
Da. Majoritatea cititoarelor electronice permit marcarea pasajelor și adăugarea de comentarii, iar notele se pot exporta într-un fișier. Regula rămâne aceeași: scrie ideea cu cuvintele tale, nu doar sublinierea.
Cât timp trebuie să dedic notițelor?
Cam cinci minute după un capitol și un sfert de oră pentru fișa de la final sunt de ajuns. Dacă notițele îți iau mai mult decât lectura, probabil alegi prea mult din text.
Merită notițe și la cărțile citite doar pentru plăcere?
Nu la toate. Totuși, o singură propoziție despre ce ți-a rămas după lectură durează un minut și îți ține evidența a ceea ce ai citit.
