Copilul face primii pași singur atunci când mușchii, echilibrul și curajul lui sunt pregătiți, de obicei undeva în al doilea semestru al primului an sau în al doilea an de viață, în funcție de ritmul fiecăruia. Părinții îl pot sprijini cu spațiu sigur, libertate de mișcare și răbdare, fără să aibă nevoie de dispozitive speciale. Multe idei populare despre mers sunt, de fapt, mituri; le trecem în revistă mai jos.
Prin „primii pași” înțelegem mersul independent, fără sprijin, pe câțiva metri. El este precedat de etape pe care adesea nu le observăm: ridicatul în șezut, târâtul sau mersul în patru labe, ridicarea la picioare ținându-se de mobilă și deplasarea laterală, numită mers pe lângă mobilă.
Mituri și realitate despre mers
| Mit | Realitate |
|---|---|
| Premergătoarele ajută copilul să meargă mai repede | Pot întârzia mersul și pot fi periculoase; multe organizații pediatrice descurajează folosirea lor |
| Copilul trebuie să meargă la un an | Intervalul în care mersul este considerat normal este larg, iar medicul poate spune ce este de așteptat pentru copilul tău |
| Încălțămintea rigidă ajută la mers | În casă, mersul desculț sau cu șosete antiderapante favorizează echilibrul și simțul piciorului |
| Dacă nu se târăște, nu e în regulă | Unii copii sar peste etapa târâtului; contează dezvoltarea generală |
| Dacă îl ții de mâini și îl plimbi, învață mai repede | Postura impusă poate fi nenaturală; mai util este să se sprijine singur |
| Picioarele „în X” sau „în O” sunt mereu o problemă | La început de mers sunt frecvente și se corectează de obicei în timp; medicul evaluează dacă e cazul |
De ce nu sunt necesare accesoriile speciale
Piața oferă premergătoare, saltele-trambulină, hamuri și diverse accesorii care promit mers precoce. Majoritatea nu aduc beneficii dovedite și unele cresc riscul de căderi, în special premergătoarele care îi permit copilului să ajungă rapid la trepte, sobe, obiecte fierbinți. Copilul învață să meargă exersând, căzând și ridicându-se, într-un mediu pe care îl poate explora.
Ceea ce ajută cu adevărat: podea curată, spațiu liber, mobilier stabil de care se poate ține, jucării la nivel mic, care îl motivează să se deplaseze. Pentru o imagine de ansamblu asupra etapelor motorii și a celorlalte achiziții din primul an, poți parcurge materialul despre reperele de dezvoltare din primul an.
Cum pregătești casa
- Fixează mobila înaltă de perete și protejează colțurile ascuțite.
- Pune porți la scări și blochează accesul spre baie și bucătărie.
- Ascunde cablurile și prizele, strânge obiectele mici.
- Alege covoare antiderapante sau scoate-le dacă alunecă.
- Păstrează zonele de joacă libere de obiecte pe care copilul le-ar putea trage peste el.
Un copil care începe să meargă va cădea. Căderile ușoare sunt normale și fac parte din învățare. Ce poți face este să reduci consecințele: podea moale în zona de joacă, haine care nu încurcă picioarele, supraveghere constantă.
Cum îl încurajezi, pas cu pas
- Lasă-l să exploreze liber, pe burtă și în șezut, cât mai mult timp.
- Pune jucării la distanță mică, ca să se întindă, să se ridice și să se deplaseze.
- Oferă-i obiecte stabile pentru sprijin: canapea joasă, măsuță solidă, un cărucior-jucărie stabil.
- Stai la o distanță mică și cheamă-l, de preferat dintr-o poziție în care să te poată vedea ușor.
- Aplaudă încercările, nu doar reușitele, și evită să îl grăbești.
Cum arată etapele dinaintea primilor pași
Mersul nu apare dintr-odată. Înainte de el, bebelușul își fortifică spatele și picioarele: stă pe burtă și își ridică capul, se rostogolește, stă în șezut fără sprijin, se târăște sau se deplasează în felul lui, se ridică în picioare ținându-se de ceva. Fiecare etapă pregătește următoarea, iar a o sări sau a o grăbi nu aduce vreun avantaj. Poți observa, în aceste luni, cum copilul testează cât îl țin picioarele: se lasă în genunchi, se ridică, se lasă din nou, de zeci de ori pe zi.
Exercițiile naturale, precum cățăratul pe perne, urcatul pe o canapea joasă sau mersul în patru labe prin casă, antrenează exact mușchii necesari. Nu e nevoie să „antrenezi” copilul; e nevoie să îi oferi ocazia și siguranța de a se mișca.
Cum reacționezi la prima cădere
Cade, se sperie, se uită la tine. Tonul tău decide cum va trăi momentul. Dacă rămâi calm și spui „Ai căzut, hai să ne ridicăm”, copilul va încerca din nou. Dacă țipi sau te repezi speriat, poate asocia mersul cu frica. Verifică dacă s-a lovit, consolează-l, apoi încurajează-l blând să continue.
Despre încălțăminte
În casă, cel mai bine este ca bebelușul să meargă desculț sau cu șosete antiderapante, pentru că astfel simte podeaua și își dezvoltă echilibrul. Când începe să meargă afară, are nevoie de încălțăminte flexibilă, ușoară, cu talpă subțire și cu spațiu pentru degete. Nu e nevoie de ghete rigide ca să „susțină glezna”. Verifică des mărimea, pentru că piciorul crește repede.
Când să ceri sfatul medicului
Dacă observi că un picior este folosit mai puțin decât celălalt, că mersul pare foarte asimetric, că durerea apare la sprijin sau că vârful degetelor rămâne mult timp întors în afară sau înăuntru, vorbește cu medicul. Același lucru dacă bebelușul pierde abilități deja dobândite sau dacă nu face nicio încercare de a se ridica la vârstele la care majoritatea copiilor o fac. Medicul poate recomanda un control, uneori și o evaluare de specialitate, ca să excludă o problemă ortopedică sau neurologică.
Fiecare copil are propriul ritm. Unii merg la zece luni, alții abia după optsprezece luni, iar amândouă variantele pot fi normale. Mai multe materiale despre ce poți face în primul an, de la joc la somn, se găsesc în secțiunea dedicată bebelușilor.
