Poți face catalogarea bibliotecii personale cu o foaie de calcul simplă, în care fiecare carte are un rând, iar fiecare informație utilă are o coloană: titlu, autor, an, raft, stare și persoana căreia i-ai împrumutat-o. Nu ai nevoie de programe speciale, iar fișierul îl deschizi pe orice calculator sau telefon.
Dacă ai peste o sută de cărți, ai trecut probabil prin momentul în care ai cumpărat a doua oară același volum sau nu ți-ai mai amintit cui ai dat o carte dragă. Un catalog rezolvă ambele probleme în câteva seri de lucru, iar după aceea întreținerea durează un minut pe carte.
Ce coloane merită să ai în catalog?
Tentația este să faci un tabel cu douăzeci de coloane, iar proiectul să fie abandonat la prima sută de rânduri. Mai bine pornești modest și adaugi o coloană doar când simți că îți lipsește. Pentru început, ajung acestea:
- Titlul și autorul: scrise la fel de fiecare dată, ca să poți sorta fără surprize.
- ISBN-ul: codul internațional unic al unei ediții, de treisprezece cifre la cărțile moderne, tipărit lângă codul de bare de pe coperta a patra.
- Editura și anul: diferă între ediții și te ajută să deosebești două volume cu același titlu.
- Locul: camera și raftul, de exemplu „sufragerie, raftul 3”.
- Starea de lectură: necitită, în curs, citită, abandonată.
- Împrumutul: numele persoanei și data la care ai dat cartea.
Cum introduci cărțile fără să pierzi o lună?
Cel mai rapid mod este să mergi raft cu raft. Cu telefonul poți citi codul de bare al fiecărei cărți printr-o aplicație obișnuită de scanat coduri, iar ISBN-ul îl lipești în foaie. Apoi cauți numerele în catalogul online al unei biblioteci mari, care îți arată titlul, autorul și editura. Cărțile vechi, fără ISBN, se trec de mână. Mai bine câte un raft pe seară, într-o jumătate de oră, decât un weekend întreg care se termină cu plictiseală.
| Metodă | Viteză | Când se potrivește |
|---|---|---|
| Introducere manuală | Lentă | Cărți vechi sau fără ISBN |
| Scanarea codului de bare | Rapidă | Cărți apărute în ultimele decenii |
| Fotografierea rafturilor | Foarte rapidă, dar imprecisă | Inventar provizoriu, pentru o mutare |
Cum urmărești împrumuturile?
Coloana de împrumut este cea mai folosită după primele luni. Notează numele și data, apoi filtrează foaia după rândurile în care coloana nu e goală. Peste o lună sau două, un mesaj amical („mai ai la tine romanul acela?”) rezolvă totul, fără reproș. Lângă coloana de stare poți ține și un scurt jurnal de lectură, așa cum e descris în articolul despre utilitatea jurnalului de lectură: o frază despre ce ți-a rămas din carte este mai valoroasă decât orice notă.
Cum ordonezi raftul fizic după catalog?
Catalogul devine cu adevărat util abia când raftul îl respectă. Dă fiecărui raft un cod simplu, de felul „S3” pentru sufragerie, raftul trei, și scrie-l în foaie. Apoi alege o logică și rămâi la ea: pe teme, pe autori sau pe mărimea volumelor. Bibliotecile din România folosesc de regulă Clasificarea Zecimală Universală, dar într-o casă un sistem mai simplu merge foarte bine, atâta timp cât îl înțelege toată familia.
Dacă ai și cărți vechi sau fragile, adaugă o coloană pentru starea fizică: coperți desprinse, pagini îngălbenite, miros de umezeală. Astfel știi ce volume au nevoie de grijă mai întâi, iar sfaturile din materialul despre protejarea și întreținerea cărților vechi devin un plan concret, nu o intenție vagă.
Ce faci cu fișierul după ce l-ai terminat?
Un catalog făcut în câteva luni nu trebuie pierdut într-o după-amiază. Păstrează fișierul în două locuri: pe calculator și într-un serviciu de stocare online sau pe un stick pus la păstrare în altă încăpere. Dacă folosești o foaie de calcul online, descarcă o copie din când în când, de exemplu la începutul fiecărui an. Adaugă cărțile noi imediat ce le aduci acasă, nu la sfârșitul lunii, pentru că altfel lista rămâne mereu în urmă cu o grămadă de volume.
Ce greșeli apar cel mai des la cataloage?
Prima greșeală este perfecționismul. Cine vrea ca fiecare rând să fie complet, cu editură, an, ISBN și notă personală, abandonează după trei rafturi. Completează întâi titlul, autorul și locul, iar restul adaugă-l când ai ocazia. A doua greșeală este să ții catalogul în mai multe locuri: o listă în telefon, alta pe calculator, o a treia într-un caiet. Alege un singur fișier și lucrează doar în el.
A treia greșeală ține de cărțile fără ISBN. Nu le sări; trece-le manual, cu titlu, autor, editură și anul tipăririi, iar în coloana pentru cod lasă o liniuță. Ediția veche se recunoaște și după an. În fine, nu uita să actualizezi foaia când împrumuți sau dăruiești o carte: un catalog care nu reflectă realitatea te duce în eroare mai rău decât lipsa lui.
Dacă ești în pragul unei mutări, catalogul îți poate fi de mare folos: numerotezi cutiile, treci în foaie în ce cutie intră fiecare raft și, la destinație, știi exact unde să cauți. Același fișier te ajută și la o eventuală asigurare a locuinței, când trebuie să arăți ce conține colecția ta și cât valorează.
