Notițele din cărți merită făcute în cuvintele tale, scurt, cu o idee, un exemplu și o acțiune concretă pentru fiecare pasaj care te interesează. Sublinierea oricărei fraze frumoase îți dă senzația de muncă, dar după o lună nu mai ții minte nici ce ai subliniat, nici de ce.
Cine citește cărți de afaceri, de management sau de dezvoltare personală ajunge repede la aceeași problemă: pagini zeci, idei sute, iar în ziua în care ai nevoie de ele nu mai găsești nimic. Soluția nu este să citești mai mult, ci să notezi mai bine.
De ce sublinierea simplă nu ajunge?
Sublinierea este o alegere făcută în grabă, la prima întâlnire cu textul. Nu te obligă să înțelegi, doar să recunoști. Din acest motiv poți umple o carte de galben și totuși să nu poți spune, la final, care a fost ideea ei principală.
Reformularea cere mai mult efort și tocmai de aceea funcționează. Când încerci să spui o idee cu propriile cuvinte, observi imediat dacă ai înțeles-o. Dacă nu poți, ai aflat ceva important: trebuie să te întorci la text.
Cum arată metoda celor trei coloane?
Este o schemă simplă, pe care o poți desena în orice caiet. Pentru fiecare idee care merită păstrată, completezi trei coloane.
| Ideea | Exemplul | Ce fac cu ea |
|---|---|---|
| Formulată într-o propoziție, cu cuvintele tale | Un caz din carte sau din experiența ta, care o ilustrează | O acțiune mică, cu termen, sau o decizie de a o ignora |
A treia coloană este cea care lipsește aproape tuturor notițelor. O idee fără acțiune rămâne informație. Dacă în dreptul ei scrii „încerc joi, la ședința de echipă”, ea devine un experiment, iar experimentele se țin minte.
Când și cât notezi în timpul lecturii?
Nu nota în timp ce citești, mai ales la primul contact cu un capitol. Citește mai întâi un capitol întreg, închide cartea și abia atunci scrie pe jumătate de pagină ce ai reținut, fără să te uiți în text. Apoi verifici și completezi. Pasul acesta, de a-ți aminti activ, fixează ideile mult mai bine decât o recitire.
Pentru un capitol de douăzeci-treizeci de pagini, notițele ar trebui să ocupe cel mult o jumătate de pagină. Dacă ai scris mai mult, probabil copiezi, nu sintetizezi.
Cum folosești notițele după ce ai terminat cartea?
Aici se pierde cea mai mare parte din valoarea lecturii. Notițele rămân de obicei într-un caiet pe care nu-l mai deschide nimeni. Ca să nu se întâmple asta, programează trei reveniri scurte:
- A doua zi: recitește notițele și taie ce ți se pare, la rece, nepotrivit.
- După o săptămână: verifică acțiunile din coloana a treia și notează ce a ieșit.
- După o lună: citește totul dintr-o privire și alege două-trei idei care merită păstrate în caietul tău permanent.
Intervalele nu sunt magice, dar principiul este solid: revenirea spațiată în timp întărește memoria mai bine decât o singură sesiune lungă.
Ce faci cu notițele mai multor cărți?
Ține un singur caiet, sau un singur document pe calculator, pentru toate lecturile. Organizează-l pe probleme, nu pe cărți: „prețuri”, „negociere”, „conducerea echipei”, „bani”. După un an vei avea, într-un loc, ideile mai multor autori pe aceeași temă, uneori contradictorii. Tocmai contradicțiile sunt cele mai interesante, pentru că te obligă să decizi singur.
Pentru ca metoda să țină, ajută să o legi de un program fix de lectură. Sfaturile din articolul 7 strategii pentru a transforma cititul într-un obicei plăcut pot fi adaptate ușor și pentru cărți de afaceri, iar ghidul de construire a obiceiului de lectură oferă un cadru pentru zilele în care motivația lipsește.
Cum arată un exemplu concret de notiță?
Să zicem că citești un capitol despre fixarea prețurilor, iar autorul susține că oamenii compară întotdeauna un preț cu alte două aflate în apropiere. O notiță proastă ar fi un citat copiat, cu pagina alături. Una bună ar arăta așa: la ideea scrii „clientul decide prin comparație, nu în absolut”; la exemplu, „la cafeneaua noastră, ceaiul de 12 lei pare scump lângă cel de 9, dar ieftin lângă cel de 18”; la acțiune, „testez timp de două săptămâni o listă cu trei opțiuni, nu cu două”.
Observi diferența: a doua versiune se poate verifica, se poate discuta și se poate abandona după test. Prima doar stă în caiet. Încearcă să scrii măcar cinci notițe de acest fel din următoarea carte pe care o citești și apoi compară-le cu vechile tale sublinieri.
Ce greșeli strică un sistem de notițe?
- Copierea unor paragrafe întregi, fără reformulare.
- Un sistem prea complicat, cu culori, simboluri și etichete, pe care îl abandonezi în două săptămâni.
- Notarea ideilor fără data lecturii și fără titlul cărții, deci fără posibilitatea de a reveni la sursă.
- Lipsa unei acțiuni asociate, ceea ce transformă totul în arhivă.
Începe cu varianta cea mai simplă, un caiet și un pix, și complică lucrurile numai dacă simți că îți lipsește ceva. Un sistem imperfect, dar folosit, bate mereu unul perfect, dar abandonat.
